Buletinul "Muzeului limbei române"

EECENSII 407
pe cari le-am putea înşira aci: ,,u final îşi mai păstrează
pe alocurea o slabă rezonanţă: (eu) iesM (Scărişoara-desus),
(mâ)'mbetu, mnedu, seninii, verinti, etc." (T. Papahagi,
„Cercetări în Munţii Apuseni", pag. 30 a extrasului din
„Grai şi Suflet", Buc. 1925). Unde mai pui că d. p. Aromânii
întrebuinţează şi astăzi încă forme ca albu, amintu,
domnu, orzu, tornu, etc. Deci şi la Dacoromâni şi la Aromâni
mai dăm de urma lui -u şi după alte consonante
decât cele explozive.
Opinia că -u ar fi dispărut cu mult înainte de secolul
al XVI-lea n'o poate salva nici mărturia unor nume propii
cu forma de Butul, Budul, citate din documente latine ale
Ungariei din secolul al XlII-lea, sau de Doiuh, Daiuh,
Drajuh, Hranuh, Oparituh, Neaguh, Stanuh dintr'un act
de danie (al lui Ştefan Duşan) din secolul al XlV-lea, nici
a unor forme din secolul al XV-lea ca brad, bradul mueriei,
buor, lac, nepot sau buon, cumnath, nepotb, runch, cari se
găsesc în documentele slave ale lui Ştefan cel Mare. Butul
Doiuh etc. sânt nume proprii în -uh foarte frecvente în
onomastica documentelor slave şi a limbai bulgare. Oricât
de româneşti şi indiferent de întrebarea dacă terminaţiunea
lor este de origine românească sau ba (v. temeinicile expuneri,
bogate în material documentar, ale lui Th. Capidan
în DR I, pag. 195—207, cf. Dr. M. Bartoli „Das Dalmatische"
I, col. : 288 şi alţii, iar acum în urmă I. Şiadbei în „România"
DVI, pag. 141), ele şi-au adaptat forma la uzul
limbei scriitorilor respectivi, întocmai precum Ierusalintb
devine în Cod. Vor. Ierusalimu. Formele brad, buor resp.
buon etc. din documentele slave devin buoru etc. în aceleaşi
documente subt regimul prepoziţiunii na, fapt pe carerelevează
şi Al. Rosetti într'o notă subliniară, crezându-1
însă lipsit de importanţă aci. Chiar asemenea locative în
-u dovedesc însă adaptarea acestor cuvinte la sistemul
morfologic slav. Fie se incadrează prin urmare cu formele
lor flexiunii slave, încât nimic nu ne mai îngădue să le
identificăm terminaţiunile din documentele slave cu terminaţiunile
pe cari le aveau în graiul viu al Românilor din