Buletinul "Muzeului limbei române"

140 TH. CAPIDAN
sau bulgară. La Fărşeroţi procesul de înrâurire a mers ceva
mai departe, întrucât, din acele câteva basme pe care
le-am putut culege, am observat că mai toate există şl în
albanezeşte. Astfel basmul XVII este pur şi simplu o reproducere
a basmului albanez „Kerozi" publicat de G.
Meyer Aceeaşi constatare se poate face şi despre basmul
XVIII. După conţinut, şi cu oarecare mici modificări, el
reproduce povestea albaneză „Pljaku keshilon" 2 ), în care
un bătrân înţelept vinde sfaturi pe bani. La Albanezi un
sfat costă numai un groş, la Fărşeroţi o liră turcească.
Cam aceeaşi constatare se poate face şi în domeniul frazeologiei
şi al proverbelor. Aci un punct de deosebire ne
oferă lipsa aceloraşi expresiuni şi proverbe din dialectul
aromân comun. Când o expresiune sau un proverb se găseşte
numai la Fărşeroţi, însă lipseşte la ceilalţi Aromâni
şi, în acelaşi timp, se găseşte la Albanezi, atunci putem
deduce cu oarecare siguranţă că Fărşeroţii le-au împrumutat
de la Albanezi. Dar rari sânt aceste cazuri. Cele mai multe
se întâlnesc şi la unii şi la alţii. Astfel proverbul: ma no-ai
borgi intră kefili, ma no-ai lucru intră vekili se întâlneşte
la Albanezi: mos patsh borxh hin kfefil, mos patsh pune
banu vekjil—dacă n'ai datorii, bagă-te zălog; dacă n'ai
treabă fă-te martor la judecată, şi există, poate, şi la Aromâni.
Tot aşâ am auzit la Fărşeroţi : ntreobă tină sută
de insi să fă cum stil tine, proverb care se regăseşte la
Albanezi în : pyet ni kjind vet e ban si te desh ?'^=întreabă-te
la o sută de inşi şi fă cum ştii tu, dar care există,
poate, nu numai la Aromâni, ci şi la celelalte popoare
balcanice.
Numai cântecele Fărşeroţilor se deosebesc, în ce priveşte
conţinutul, de acelea ale poporului albanez. Ca să-mi pot
da mai bine seama despre această deosebire, am încercat
să studiez literatura populară albaneză mai întâiu în ,,Kenge
Popullore" a lui Prenushi, după aceea în marea colecţie
») G. MEYEi:,, Albanesische Granrmatik p. oi.
') Ib., p. 59.