Buletinul "Muzeului limbei române"

442 ŞT. PASCA
de către Czuczor-Fogarasi, în Magyar-Nyelv Szotâra, s. v.
szekely. Că în sângele Săcuilor s'a infiltrat şi sânge slav,
înainte de venirea lor în Ardeal şi chiar aici, prin nouă a-
mestecuri cu elemente slave din nord, e probabil. Temperamentul,
fizionomia, onomastica nu ne indică totuşi destul
acest lucru.
Nu avem dovezi de nici un fel, îndeosebi de un amestec
mai nou cu populaţii slave după venirea lor în Ardeal.
Singură numirea de Oroszfalu nu e o dovadă sigură. Acest
nume poate să amintească o persoană, Orosz, care a avut
altă dată un rol preponderent în acel loc. Şi apoi numele
orosz nu e deloc sigur că numeşte un individ de
naţionalitate rusă. în această privinţă e greşită credinţa
lui O. că asemenea numiri indică precis naţionalitatea unui
individ.
Autorul are desigur dreptate când afirmă că la venirea
lor în Ardeal, Săcuii au găsit aici pe Români. Năvălirile
barbare nu au putut zdrobi orice urmă de latinitate în
fosta Dacie romană (p. 98).
Săcuii au venit în Ardeal pe două căi: de la miazănoapte,
prin „poarta Meseşului" şi de la apus pe Mureş.
Pretutindeni ei au lăsat urme. Din cei veniţi de la XII
o parte a rămas în jurul Turzii, alţii (la 1287) au luat-o
pe valea Arieşului, unde s'au pierdut printre Moţi: aşa
se explică asemănarea mare care există în ceea ce priveşte
aspectul fizic şi psihic al acestora cu acela al Săcuilor. în
adevăr, numărul de Săcui înecaţi în masa românismului
din Munţii Apuseni trebue să fi fost destul de însemnat.
Toţi cei care s'au ocupat de problema Moţilor noştrii—•
afară de G. Weigand—au neglijat elementul săcuesc care
are desigur un rol important în alcătuirea etnică a populaţiei
actuale din Munţii Apuseni. în tip, în fizionomie,
în port, în viaţa sufletească chiar, se ilustrează multă asemănare
între Săcui şi Moţi.
Atragem în special atenţia cititorilor asupra paginilor
din lucrarea lui O., care tratează despre săcuizarea Românilor.
Autorul caută pretutindeni şi metodic probe în