Buletinul "Muzeului limbei române"

ETIMOLOGII 263
turi de draniţă (cf. v.-bg. dirp, dirati, ap. Berneker,
SEW., I, 185) ; povaţâ < *povoaţă < slav. *povoca < *povodica
< povod (Cihac, II, 284 şi Weigand, Balkan-Archiv,
III, p„ 109) ; găţă „panglică sau baieră ce se împleteşte
în capătul cosiţelor" slav. * kica < * kitîca sau kytica <
v.-slav. kyta (cf. rut. kytyca „Blumenstrausz", „Garbenbiindel",
slov. kytica „Strausz", „Busch", pol. kiczka,
kicz) > ung. gaca (gecaj), idem, etc.
Deci, deşi este posibilă influenţa ungurească, nu este
numai decât necesară pentru a explică formele româneşti
berbinţă şi bârbânţă şi este de-adreptul exclusă pentru
explicarea formei berbeniţă, care este slavă v ), iar Alexics,
Hunfalvy, Mândrescu şi Asboth cu drept cuvânt nu o
înşirau între elementele de origine ungurească ale limbii
române.
Beşteli.
Beşteli vb. IV-a „a mustră pe cineva cu cuvinte grele
şi de dcară, a face de ocară", pentru care Dicţ. Acad. I,
547 şi A. Scriban, Arhiva din Iaşi, 1923, p. 277, trimit
la feşteli (< ung. fest-), nu are nici o legătură cu acest
verb, nici nu derivă din ung. becstelen „necinstit" >
bestelenit, bestelenkedik „a (se) necinsti" (cf. Magyar Nyelv,
VII—1911, p. 33) la care ne-am putea gândi un moment,
ci din ung. bestya, bestye < lat. bestia 2 ), care a putut
da *bestyel-, de-aici rom. beşteli „a-i zice cuiva bestie,
curvă, etc." 3 ).
Boteiu (boteu, botău, botâu).
Nu ştiu să se fi dat până acum o explicare satisfăcătoare
pentru boteiu s. a. „turmă de oi sau de cârlani, al-
') Radicalul pentru rut., pol. berbenica
EtWb., 9 şi Gombocz-Melich, MEtSz., 362).
') Vezi Szanjota-Zolnai, MOKISz., 70.
nu este cunoscut (cf. Miklosich,
3
) Cf. ung. megbestyekurvafidz „jemanden Bestie und Hurensohn nennen",
ibid., 626.