Buletinul "Muzeului limbei române"

480 ION GHBBGHBI/
atitudini ipocrite de rafinerie diplomatică dragostea fierbinte
pentru poporul său.
Neapărat că sântem datori să fim recunoscători lui Fr.
Lang pentru interesul ce s'a năzuit să-1 deştepte, la cititorii
germani, pentru Kminescu. Dela germanistul Lang însă
am fi fost în drept să ne aşteptăm la o cercetare şi lămurire
mai minuţioasă a penetrării literaturii germane în
opera poetică eminesciană. Ediţiile apărute până acum nu
cuprind decât o parte din „traducerile" şi „imitaţiile" lui
E. din germană.
în manuscrisele dela Academia Română se găsesc încă
multe urme ce ne aduc aminte de raporturile literare ale
poetului nostru cu diferiţi poeţi germani. Astfel în ms.
nr. 2259 aflăm la fila 12—14 Resignaţiune (Şi eu născuiu
în sinulu Arcadiei), iar la fila 31 Ectoru şi Andromache (din
Schiller). La fila 325 din acelaşi ms. e o traducere din
Wernicke; în ms. nr. 2260, la fila 51 îşi copiază E. •—
pentrucă mai apoi s'o şl traducă •— Unsere -praktische
Seite de Hoffmann v. Fallersleben :
Ein Deutscher muss recht grtindlich sein
Und anders thut er's nie,
Hat er am Ârmel einen Fleck
Studiert er die Chemie.
în prefaţa ediţiei poeziilor lui E., G. Bogdan-Duică
dovedeşte că poetul nostru a fost bilingv. Nemţeşte şi-a
redactat E. mai întâiu şi marea scrisoare filosofică, adresată
lui Titu Maiorescu. Nu ar fi lipsit de interes să se poată
dovedi că Eminescu a întrebuinţat acest procedeu, al
redactării mai întâiu în limba germană, şl la unele din poeziile
sale 1 ).
') Această concluzie s'ar putea trage, probabil, din examinarea ms. nr
2262, fila 144 (pe verso) unde aflăm :
An dem Fenster,
Wasserflăche
Steht das Konigskind so mild