Buletinul "Muzeului limbei române"

PE MARGINEA CĂRŢILOR III 533
probabil că genul lui „pădure" a determinat legarea lui
-a la cuvântul care indică pe posesorul pădurii. Cazul
invers îl avem în numele de cătun Frânghiul (de la
numele de persoană Frânghie), în v â r f u 1 de munte
1
Frunzu (de la Frunză), în balta Ionelele (de la Ionel)
sau în lacul Lebădiul, care poate fi format sau de la
numele păsării sau, mai probabil, de la al unui om numit
Lebedea. O observaţie interesantă a făcut, în regiunea Bistriţei,
G Kisch : apele au de obiceiu nume de genul
feminin : Bistricioara, Strumioara, iar munţii din care
isvorăsc sânt numiţi, după apă, dar cu un nume de gen
masculin : Bistnciorul, Strumiorul. Astfel schimbarea
de gen devine un mijloc derivaţi/ 2 .
Nu trebue să considerăm ca născut prin schimbare de gen
numele nostru Barbu, care nu-i un masculin format pe
teren românesc din barbă ci este un nume vechiu romanic.
Dacă găsim la Dacoromâni onomasticul Barzu, acesta nu derivă
din numele pasării barză, ci este o formă substantivată
a vechiului adjectiv de origine albaneză barz „alb", păstrat
încă cu acest sens şi cu această funcţie la Aromâni.
înlocuirea unui pluralia tantum prin singular
precum o găsim în Bucureştiul, Galaţuletc, e un
fenomen destul de cunoscut. Totuşi toponimice ca dealul
Ciuvgiul în Mehedinţi şi mai ales muntele Netezul, sânt
forme destul de neaşteptate.
Alături de abstracte devenite nume proprii (la
origine porecle), ca Bocănealâ, Chiroteală, Şovăială etc, sânt
interesante onomasticele postverbale ca Fâlfă (din
) Xu cred, ca O. Densusianu, op. cit. 4, că în acest Frunzul s'ar
J
continua un adjectiv substantivat latin frondeus „frunzos". (în Dicţionarul
etimologic scris în colaborare cu I. A. Candrea, Densusianu nu dă această
formă).
2
) Cf. şi apelativele Cârbuna, nume de capră (în Muscel), Cerba nume
de vacă (probabil, cu coarne mari) în Banat, la Aromâni, birbeacă ,,oaie
care seamănă cu un berbece" şi figurat, „femeie voinică" (Daametra).
•Cf. şi schimbare* de gen, după femininul la cari se raportă, în : Tu soră
Anicuţă Sufleta mea! (Marian, înmormântarea, 3(1)