Buletinul "Muzeului limbei române"

BECENSII 425
între asemănările pe care Ortiz le face între evul de mijloapusean
şi cel românesc, ocupă un loc însemnat comparaţia
lăutarilor noştri cu giullari italieni. Ori cât de ademenic
toare ar fi analogiile citate, mărturisesc că deosebirile mi se par
totuşi esenţiale. Dacă în Ţara veche, unde existau curţi
domneşti şi boiereşti şi era deci dat mediul favorabil
pentru ivirea unor cântăreţi profesionali, lăutarii au fost
şi sânt încă transmiţătorii şi adaptatorii, în parte şi creatorii
cântecului popular, în Ardeal, cu o poezie populară
tot atât de bogată, rolul lăutarului este aproape excluziv
cel de muzicant. Poezia populară, cea scurtă lirică şi cea
lungă epică, e purtată din generaţie în generaţie de cel
care a creat-o în toate timpurile, de ţăran şi mai ale de
ţăranca română.
Cât despre cele patru variante culese de Ortiz, în care
e cântat motivul binecunoscut din literaturile romanice
apusene al falşului pelegrin, acesta e la noi de sigur de importaţie
recentă. însăşi forma celor dintâi trei variante
arată provenienţa orăşenească (armată sau mahala) ; cât
despre a patra variantă, curat populară, ea este extrem
de interesantă tocmai prin faptul că denotă cum un motiv
cărturăresc sau orăşenesc poate să se adapteze perfect formei
tradiţionale a poeziei populare săteşti.
La sfârşit o foarte bogată bibliografie cu adaose instructive.
S. PUŞCARIU
RADU CONST. Tablou sinoptic cronologic al Istoriei
Literaturii Române. I. Secolul al XVDlea. Focşani, Lucrătorii
asociaţi, 1930. Preţul 15 lei.
Tabloul compus cu multă iscusinţă de autor va fi, pentru
studenţi mai ales, un mijloc util de împrospătare şi sistematizare
a datelor mai importante din istoria literaturii
vechi. Ca toate lucrările de acest fel păcătueşte în datarea
prea exactă a unor scrieri, despre care nu se prea ştie când
au fost scrise, rjrecum sânt diferitele variante de psaltiri
„husite". Tabloul—necomplet—al cărţilor slavone copiate