Buletinul "Muzeului limbei române"

RAPORT ANUAL (457-
C. D a i c o v i c i. Etimologia cuvântului Crăciun (4. II. 30).
C Diculeşcu. Cuvinte de origine a) veche-germană :; buţuroiu
(5. II. 29), mitorlan, muşoroiu (29. V. .29) ; b) latină : cătărig .(^4! I. 30).
Explicarea unor numiri de plante : a) din vechea-greacă : spasu-dracului;
b) din latină : bujor, rărunchiu, duminecea ; c) din vecheaigerţnană..
butcă, butculiţă (25. II. 30).. .,
N. D r ă g a n u .: Etimologii din latineşte : întuneca (22. I. 1929);
lăpăda (9. IV. 1929); din -slavoneşte : mişiţă, mişeniţă, mişin-ă, mişina
(muşini), muşinoiu imuşunoiu, muşuroiu, moşoroiu etc),' imişui
(mâşâi), muşini (15.1.1929), aret şi âret, înţpnca (26.II. 1929), cecală
(12.XI.1929), crintă, alnic, parasnic (10.XII.1929) ; din-. ungureşte :
boteiu, poradichiu (30.IV. 1929) ; aleveş, apesti (peşti, etc.)..(ji.III.1930)..
Sintactice : ,,(cu, de, în) totului tot" şi ,,(cu, de, în) totuluşi tct" ; compuse
.din genitive partitive : deplin, destul, etc. (15.I.1929). . Sufixul
onomastic-şa (n.III.30). ToponimiculBagin < Iialduin (.1j.III.1930);
toponimicele şi onomasticele : Mal, Fata, Staul, Kâp, Cseret, Foncsel,
Moncsal, Szacsal şi Românii de dincolo de Dunăre şi din Nordul fostei
Ungarii (17.V.1930) ; urme de Români în Pannonia în secolul XI—XIII
(8. XI. 1930) ; elemente româneşti în toponimia ungurească veche (2
şi 26. XII. 1930).
G. Giuglea: Etimologii din latineşte: prour, proura, ulma (15.
I. 29), muşina, cătinel (22. I. 29), socoti, vâşca (29. I. 29) ; arom.
glaru (19. II. 29), falie, fluştura, fiştigoaie, arom. bruescu, eroncan,
cocor, încaieră, caier (26. II. 29), sineca (5. III. 29), lepăda, arom.
cioară ,,sfoară", cioareci, sâmcea, vâlced (9. IV. 29), răpciune, prăştină,
căloiu, râncheza, căţăra, moare ( < humor, -orem) (30. IV. 29),
lacră, adulmeca, fuior, năgară, zgrăbunţ (10. XII. 29), Scropoasa, .grăcjna,
(17.XII.29) ; Crăciun, zgândări, vătăma, steiu (14. I. 30) ; gorun, vătală,
cătinel, aburca, (2T. I. 30), Burlă, zburli, zborşi, brânză zburată, mierău
(T7. V. 30) ; păstare, patul, cruţa (25. XI. 30) ; leşina (16. XII. 30),
Cuvinte de origine grecească sau greco-latină : arom. bană (26. II. 29) ;
cerenţel (10. XII. 29); sculă (14. 1. 30); agrişă (21. I. 30); urioc, refec
(16. XII. 30)..De origine gotică: căina (12. II. 29). Din ungureşte: iasmă
(30. IV. 29). Din bulgăreşte : fraşcă (26. II. 29), coteli (30. IV. .29).
Asemănări româno-spaniole : des de dimineaţă — des de maflana ; gură
rea - - cf. buena gola (ir. XI. 30). Derivate româneşti: cu muia „cu
vorbe dulci", postverbal din muia (21. XI. 30). Repetarea ideilor în descântece
(5. III 29). F'onologie : i-î ;•• î-i : mistreţ < mîxtfcius, mişca