25.12.2013 Views

Buletinul "Muzeului limbei române"

Buletinul "Muzeului limbei române"

Buletinul "Muzeului limbei române"

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

BBCENSII 413<br />

Cernăuţi, 1930, pag. 125—127). S'ar putea cita însă şi<br />

atâtea alte particularităţi, cuvinte şi forme străromâne,<br />

cari apar în scrisul românesc sau au fost descoperite numai<br />

în timpuri relativ recente. Faptul că Al. Rosetti, plecând<br />

în cercetarea fonetismului secolului al XVI-lea şi înşirând,<br />

în altă parte (pag. 87—90), exemple de palatalizarea labialelor<br />

care ajung până la anul i824( !),descopere în acel veac<br />

doar un singur her în Psaltirea Voroneţează şi vro zece<br />

alte forme ca hi, hie între anii 1580—1600, nu poate fi<br />

deci concludent.<br />

îmi păstrez toate rezervele şi faţă de un şir de alte afirmaţii<br />

ale autorului. Referindu-se d. p. la cele susţinute de dânsul în<br />

„Grai şi Suflet" II, pag. 168, continuă a crede că âi din<br />

pâine, câine etc. îşi are obârşia în formele pluralului, al<br />

cărui -i şi-ar face apariţia în silaba accentuată printr'o<br />

anticipare a mişcării articulatorice reclamate de el. Principiul<br />

a fost enunţat mai întâiu de S. Puşcariu, care<br />

pleacă însă de la foimele singularului pâne, câne, atribuind<br />

acelaşi rol vocalei palatale -e (DR I, pag. 380—381). Diftongul<br />

âi, zice Al. Rosetti, este posterior epocei străromâne,<br />

trecând cu vederea faptul că a fost odată mult mai răspândit<br />

şi că este cunoscut tuturor dialectelor. Explicarea<br />

pe care i-am dat-o, fiind de altă părere şi asupra vechimii<br />

şi asupra genezei lui âi, se găseşte în DR IV, pag. 44—59<br />

(cf. şi nota subliniară din Rev. Fii II, pag. 5). Din studiul<br />

citat se poate vedea că sânt de altă opinie decât autorul<br />

şi în ce priveşte raporturile istorice între cele patru dialecte<br />

româneşti. Cât despre foima istrorom. puine (cf. S.<br />

Puşcariu, „Studii istroromâne" II, pag. 338) pe care o găsim<br />

la Ireneo della Croce, ea s'ar putea explica şl printr'o influenţă<br />

italiană (cf. forme ca maire, Mairore etc. relevate<br />

între citaţiile valahe ale Italienilor de I. G. Brătianu în<br />

România LI, pag. 268—272). Chiar şi Stolnicul Constantin<br />

Cantacuzino — dacă nu chiar el, atunci totuşi un Român •—<br />

face maijre din A\api, transcriindu-lcu literă şi ortografie<br />

italiană (

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!