Buletinul "Muzeului limbei române"

BBCENSII 413
Cernăuţi, 1930, pag. 125—127). S'ar putea cita însă şi
atâtea alte particularităţi, cuvinte şi forme străromâne,
cari apar în scrisul românesc sau au fost descoperite numai
în timpuri relativ recente. Faptul că Al. Rosetti, plecând
în cercetarea fonetismului secolului al XVI-lea şi înşirând,
în altă parte (pag. 87—90), exemple de palatalizarea labialelor
care ajung până la anul i824( !),descopere în acel veac
doar un singur her în Psaltirea Voroneţează şi vro zece
alte forme ca hi, hie între anii 1580—1600, nu poate fi
deci concludent.
îmi păstrez toate rezervele şi faţă de un şir de alte afirmaţii
ale autorului. Referindu-se d. p. la cele susţinute de dânsul în
„Grai şi Suflet" II, pag. 168, continuă a crede că âi din
pâine, câine etc. îşi are obârşia în formele pluralului, al
cărui -i şi-ar face apariţia în silaba accentuată printr'o
anticipare a mişcării articulatorice reclamate de el. Principiul
a fost enunţat mai întâiu de S. Puşcariu, care
pleacă însă de la foimele singularului pâne, câne, atribuind
acelaşi rol vocalei palatale -e (DR I, pag. 380—381). Diftongul
âi, zice Al. Rosetti, este posterior epocei străromâne,
trecând cu vederea faptul că a fost odată mult mai răspândit
şi că este cunoscut tuturor dialectelor. Explicarea
pe care i-am dat-o, fiind de altă părere şi asupra vechimii
şi asupra genezei lui âi, se găseşte în DR IV, pag. 44—59
(cf. şi nota subliniară din Rev. Fii II, pag. 5). Din studiul
citat se poate vedea că sânt de altă opinie decât autorul
şi în ce priveşte raporturile istorice între cele patru dialecte
româneşti. Cât despre foima istrorom. puine (cf. S.
Puşcariu, „Studii istroromâne" II, pag. 338) pe care o găsim
la Ireneo della Croce, ea s'ar putea explica şl printr'o influenţă
italiană (cf. forme ca maire, Mairore etc. relevate
între citaţiile valahe ale Italienilor de I. G. Brătianu în
România LI, pag. 268—272). Chiar şi Stolnicul Constantin
Cantacuzino — dacă nu chiar el, atunci totuşi un Român •—
face maijre din A\api, transcriindu-lcu literă şi ortografie
italiană (