Buletinul "Muzeului limbei române"

FĂRŞEROŢII 137
(pentru unlu) „unul" ; jocu (pentru foclu) „focul". (Pentru
dialectul meglenit cf. Meglenoromânii 145, § 73).
•2. în graiul Fărşeroţilor am întâlnit sufixul adverbial
-ura, -ara, acelaşi cu sufixul din dialectul aromân -lui,
care se întrebuinţează la adverbe şi mai cu seamă la
formarea ])articipiului prezent activ, cum ar fi în invar
li galui sau cîntîndalui de la învârliga „împrejur" şi
„cântând". Această terminaţiune, în graiul Fărşeroţilor,
este îmtrebuinţată cam rar. Eu am auzit-o de două
ori, iar în texte am întâlnit-o de trei ori : ngosuqa în fraza :
ficoQit lo calea ngosuqa= băiatul apucă drumul în jos .(la
vale) 17/XVIIj de-afiimuqa în citatul: până dipăqpoya cătsaq
calea de-afiimuqa=m cele din urmă apucară drumul la vale.
Şi: deavăqigăqa (de anvărligalui) de jur împrejur" : Seaqa
s-căqună. Cănd bagă căqunle, cuscqiy yin deavăqigăqa S-aqUcâ
oqdz = seara se cunună (este vorba despre obiceiurile la
nuntă) ; când pun cununile pe cap, cuscrii merg de jur împrejur
şi aruncă orz peste miri (14/XVII). Această formă
este dată şi într'un beasm din culegerea lui Per. Papahagi :
Mutreâ gini s-ti anvârteşti di avărigăra a grambolui şi s-lu
ngudesti puşti caculă n-cap :=uită-te bine, să te învârteşti
împrejurul mirelui şi să-1 loveşti peste căciulă în cap. (Basme
32/482). Povestea din care am extras citatul este dată din
Pleasa. Ea vine de la Fărşeroţi şi însuşi povestitorul,
Foţiu S. Balamaci, este un Fărşerot, originar din Pleasa
(Albania). Acelaşi autor, într'o descriere amănunţită despre
nunta la Fărşeroţi, repetă expresia în fraza următoare :
Dufă aista bagă pişti dedz lînă aroşă di piavrigâra — că
Una esti gini scărminată şi Hiptinată — şi amvilesc dedzili
4fîw'=după aceasta pun peste ramuri lână roşie de jur
împrejur (este vorba de steagul cu lână roşie pe vârf, pe
care Fărşeroţii îl fac la nuntă), căci lâna este bine scărmănată
şi pieptenată — şi îmvelesc ramurile bine J ). Aceeaşi persoană
scrie odată avărigăra altă dată avrigăra.
l<
FOTUJ G. BALAMACE. Numta la Fărşiroţi, publicat în Almanah Maccdotoiniin,
anul IV (1903) p. 79—32.