Buletinul "Muzeului limbei române"

ETIMOLOGII 331
Şi nu, un argument logic, ci descoperirea vreunui fapt,
care să arunce o lumină nouă asupra istoriei cuvântului
de care ne ocupăm. Acest argument mi se pare că se cuprinde
într'un pasagiu din Cartea cu -învăţătură (1581) a
lui Coresi (p. 453/29 ed. Puşcariu-Procopovici). Acolo e
vorba de Zachei care s'a hotărît să împartă săracilor jumătate
din averea sa şi să întoarcă de patru ori banii storşi
prin ,,obide". Tâlcuitorul explică cuvântul „obidi" în modul
următor : „Jumătate [din avere] o ţinea, nu ca să o aibă
[pentru sine], ce ca dentr'aceaia să plătească de patru ori
ce-au luat den obidire. Iară acicea amu de ce grăiaşte că
„obidii", nu de ce-au în cinste înşelat semnează, ce
ceaia ce-au fost den obide şi den prade şi de nedereptate
strâns". A înşelă, caie e pus în opoziţie cu „a strânge obidind
(=asuprind, împilând), prădând şi nedreptăţind" însemnează
în acest exemplu — şi, probabil, o lectură mai
atentă a textelor noastre vechi ar scoate la iveală şi alte
asemenea exemple — „a agonisi, a câştiga, a dobândi",
deci tocmai sensul cuprins în paleosl. muhelu (museli) „luerum".
Dar încă în slavoneşte acest cuvânt însemna pe
lângă „câştig" (agonisit în mod cinstit), şi „uzură", cu
aceeaşi trecere de sens pe care a suferit-o însuşi lat. uşura
(propriu „dobândă luată pentru întrebuinţarea
unui obiect"), până a ajuns la sensul modernului uzură,
sau, după cum îmi atrage atenţia C. Lacea, germ. Wucher
„uzură", căreia început însemna „Ertrag, Fracht, Gewinn"
(cf. Kluge EWD. s. v.).
Trecerea de sens de la „gagner" la „tromper" nu s'a
făcut deci pe teren românesc, ci în slavoneşte, de unde
ea a fost împrumutată. Pe vremea lui Coresi se pare că
înşela se putea întrebuinţa încă în amândouă înţelesurile,
precum bunăoară obraz are — a arătat-o Bogrea în
DR III 416 — în româneşte amândouă înţelesurile figurate
de „pudoare" (cf. fără obraz, neobrăzat—iară simţ de pudoare)
şi de „neruşinare" (cf. obraznic „neruşinat", a avea
obrazul să...= neruşinarea) şi precum învăţa mai păstrează
(în cal cu învăfl sensul rău al latinescului vitium, pe lângă