Buletinul "Muzeului limbei române"

KEiCENSII 399
lui A'kijt devenit lege din leage, ci şi pe urma coexistenţei
unor forme ca leage şi lege în graiul viu. Cred că
nu este cu putinţă să susţinem că AHkg* din Cod. Vor.,
scris numai aşa în textul acesta, trebue cetit lege, în opoziţie cu
meargă=Avfcprx, formă în care "k nu este înlocuit nici în celelalte
texte rotacizante prm t. Absoluta consecvenţă cu
care se scrie în Cod. Vor. 'b —-cu valoarea de ea în
meargă etc. — în cazuri ca leage, nu apare îndeajuns de
motivată dacă admitem că cel ce a scris acel codice nu
mai spunea decât lege, numai prin hipoteza că aci a fost
aplicată în mod impecabil o regulă ortografică datorită tradiţiei.
Apoi dacă faptul că forme ca omeani trebue cetite
oameni ar dovedi că şi leage trebuie cetit lege, s'ar putea
ca forme ca leşescă, cesta (din Câmpulungul Bucuvinei, anul
1616) etc, citate de autor în altă parte şi în legătură cu
altă problemă (pag. 66), să arate că şi forme de tipul lui
lege (d. p. alege din 1596 şi 1606) trebue cetite cu ea (leage,
aleage etc). Faptul merita să fie relevat şi interpretat.
Tradiţie ortografică în secolul al XVI? Dar de unde
această tradiţie a scrisului românesc — care nu trebue
tăgăduită de altfel —, dacă cele dintâi cărţi româneşti, aşa
dară textele rotacizante, ar fi văzut de fapt lumina zilei
de abia în acel secol ? Tradiţie creată prin câte un cuvânt
românesc rătăcit prin documentele noastre slave din secolul
al XV-lea sau prin vro scrisoare două de la sfârşitul ac lui
secol, despre existenţa cărora de abia că mai aflăm prin vro
mărturie indirectă? Ori cât ar vrea autorul să ne facă plauzibilă
o tradiţie ortografică românească de felul acesta (cf.
pag. 29, 102), nu pot crede într'însa.
Teoria autorului despre nu este nouă. Fa a mai fost
susţinută de O. Densuşianu. Nou nu este nici răspunsul
nostru de aci, o simplă reeditare a obiecţiunilor lui S. Puşcariu
făcute celui din urmă (DR. I, pag. 384—386). Asupra
obiecţiunilor acestora nu trebuia să se treacă însă numai
prinţi'o sumară şi improprie interpretare.
Raportul «numeric între formele de tipul lui leage şi cele
de tipul lui lege nu este în toate textele şi la toţi co-