Buletinul "Muzeului limbei române"

(142 ŞTI III I LITERA RE
trecutul; al doilea : rece, didactic ; al treilea : un studiu de popularizare
într'o sinteză clară şi o limbă armonioasă. (R. V. III, p. 95—99).
— Philippide, Alexandru, Originea Românilor, volumul al doilea, ce
spun limbile română şi albaneză. „Viaţa Românească," 1928 Pp.
preţul 1000 lei. Recensentul priveşte cartea d. p. v. istoric al locului unde
s'a format poporul român, loc pe care autorul îl plasează în sudul Dunării.
(C. Cos., IV—V 1, p. 585—592). — NISTOR, ION I.
— ORTIZ, RAMIRO, Italia în poezia unui poet român din veacul XIX
(Gheorghe Creţeanu). Gh. Creţeanu care a călătorit prin Italia în 1853—54,
a cântat în poezia lui, Veneţia, pe Tasso şi eforturile spre libertate şi unitate
ale Italiei noui. Poeziile sânt slabe, ele sânt însă o dovadă că există
în România pe lângă o tradiţie franceză, şi una italiană. (Nz. VII, Nr.
2, p. 1—4).
— .. PAN, N., O traducere, de acum o sută de ani. Despre La Chaumieri
Indienne de B. de Saint-Pierre, tradusă la 1821 în româneşte de Leou
Asachi, sub titlul Bordeiul indienesc. Se dă facsimilul foaiei de titlu şi
Precuvântarea. Trad. e mai bună decât cea dela 1850 a lui Alex. Pelimou.
L. Asachi dă la sfârşit un vocabular al neologismelor întrebuinţate de el.
(Pr. L., I, Nr. 3, p. 6—9).
— PAPADOPOL, PAUL I., O traducere mai veche a Batrachomiomachiei.
Despre traducerea lui Iosif Koncz sau Conţin dela 1S16, făcută după traducerea
ungurească a lui Csokonay şi relevată de Grigore Silaşi în Familia
din 1877 (^r- 9) (Or. IV, p. 160—161).
— PAPADOPOL, PAUL I., Despre limitele limbii literare. Singur moldovenismul
graiului lui Creangă e admisibil. Pentrucă sub el se .ascundea
specificul sufletului moldovenesc. Alecsandri şi Russo au dat greş în a-
ceastă privinţă. Şi tot astfel I. Teodoreanu care-şi îmbâcseşte romanul
La Medeleni cu moldovenisme cu şi fără rost. (II. L. XLIII, p. 654).
— PÂUNESCU-ULMU, T., Tipulfemenin reprezentativ în literatura noastră.
Pemeile lui Coşbuc, Gărleanu, Vlahuţă, Duiliu Zamfirescu nu reprezintă
decât parţial acest tip. întreg reprezentat îl găsim în „Floricica" lui Calistrat
Hogaş. (Nz. VII. Nr. 2, p. 13—16).
— PAVEL, SORIN, ION NESTOR, PETRE MARCU-BALŞ, Manifestul crinului
Alb". împotriva generaţiei vechi din cultura română; crezul generaţiei
tinere. (Gn. VIII, p. 311—317).
— PERETZ, ION, Literatura dramatică contemporană. O privire asupri-,
repertoriului Teatrului Naţional din Bucureşti dela 1878 încoace. Se înşiră
aproape toate piesele româneşti jucate, arătându-se care au avut succes
(C. T. C, IX, p. 48—51).
— PETRESCU, C.AMIL, Poezia pură. Creatorul ei e Mallarme, care a făcut
teoria frumuseţii cuvintelor în sine. Paul Valery cel mai mare poet
pur contimporan a fost adorator al lui M. Poezia pură a fost ajutaţii
mult de falimentul literaturii realiste, provocat de războiu. (Ţ. X". VIII, p.
397" 399).
— PETRESCU, CAMfL. De ce nu avem roman. Polemică cu M. Ralea
care a scris în Viaţa Românească un esseu cu acest titlu. (Y. L. II,
Nr. 54, p. 1—2.
— PILAT, ION, Generaţia nouă faţă de tradiţie şi modernism (conferinţă).
Deosebirea între tradiţia vie şi tradiţia moartă (tipic) ; apoi dintre
spiritul modern şi modernism. Există o tradiţie românească vie. Exemple
din fenomenul religios şi cel artistic (covoare, arhitectură religioasă, şi
laică, pictură rel. şi laică, muzică, literatură). Specificul limbei şi lit. noastre
populare. Modernismul european nu se poate altoi, în mod organic, pe
acest specific românesc. Trebue să alegem din spiritul modern european
ceea ce se potriveşte personalităţii noastre naţionale. (V. L. XLIII, p.
174— 181, 190--199).