Buletinul "Muzeului limbei române"

BBCENSII 455
Vasile, Vasilică (după cum spunea Marian, Serbătorile, I,
45) în care i nu se putea sincopa fiind subt accent, ci e luat
de-agata din n. pers. bulg. sau rut. Vasilko, (pentru care cf.
Weigand, în ,, Jahresbericht" XXVI—XXIX, 1921, p. 131).
Trebue să se considere şi acesta ca un fel de „tabu", pentru
numirea ursului ca şi rom. Martin. Nu ştim dacă în bulgăreşte
sau ruteneşte i se dă ursului această numire şi dacă
mai ales, acolo, acelaşi nume are ca în româneşte, accepţiunea
de 'cap de porc împodobit cu flori'. Ambele accepţiuni,
sânt, se pare româneşti, şi Vasilcă, însemnează „urs"
şi „porc" (a fi în loc de Vasilcă—fi porc', Zanne, Proverbe,
VI, 437). Alte sensuri mai îndepărtate, derivate din
acelaşi element sânt şi cele de : „somn" (Marian, 0. II,
137) un joc cu lăutari' (Pamfile, Jocuri, III) (la T. p. 192),
fo haină] cu beteală cu fir şi alte asemenea' (în „Şezătoarea"
XXX, voi. XVIII, p. 107). Toate sensurile din urmă, cât
şi cel de c cap de porc împodobit cu flori', au cu siguranţă
legătură cu formele rom. vasilisc, vasilică, derivate din
grec. BaafXetog de unde şi numele personal grecesc.
Cea mai interesantă parte din lucrarea lui T. e desigur
cea care tratează personificaţiile (p. 223 ş. u.).
Asemenea evoluţii de nume ne permit tragerea unor concluzii
cât se poate de preţioase de ordin antroponomastic,
fiindcă avem putinţa să ne explicăm atâtea dispariţii de
nume personale sau, în cazul cel mai bun, de izolarea lor
în anumite regiuni şi în cadrul unor anumite clase sociale.
E cazul numelor de felul lui Mateiu, Muşat, Nan, Stan,
Vlad (p. 204-—25), care prin întrebuinţarea prea deasă
au ajuns odioase, şi îndeosebi când ele au fost purtate de
persoane compromise din pricina caracterului psihic sau
fizic, primind stigmatul unor semnificaţii ca „nebun",
„indolent", etc. La rândul lui, acest înţeles le-a făcut să
dispară din uz ca nume de persoane în anumite regiuni
1 ) .
') Sânt cunoscute în toate limbile nume de botez „degradate"
printr'o prea întinsă întrebuinţare. Migliorini în lucrarea cit. pag. 219 ş. a.