Buletinul "Muzeului limbei române"

ETIMOLOGII 273
Făreane (?)
Dicţionarul Academiei, II, 62, dă pe fârcane, s. f. plur.,
ca termen de băieşit cu sensul „părţile zgrunţuroase ce
rămân pe păreţii minelor de sare, după ce s'au tăiat din
ei blocuri", adăugând că este atestat numai la Dame,
DRF., şi că etimologia-i este necunoscută.
Probabil este vorba de părcane, pluralul lui părcană<
ung. pârkdny.
Fleură (fleaură, flear, fleară, freală;
freli).
Cuvintele fleură s. f. 1. „gaură, cavitate", 2. „gură,
fleoancă", 3. p. ext. „gură-rea", „gură-spartă", „care
vorbeşte mult", fleaură s. f., idem (Dicţ. Acad., II, 138),
de-aici fleuri „a vorbi multe verzi şi uscate" (Dicţ. Acad.,
ibid.), fledr, adj. „vorbăreţ, guraliv, vesel, flecar, snovelnic,
sporovăelnic; sporojelnic" (G. F. Ciauşanu, G.
Fira şi C. M. Popescu, Culegere de folklor din jud. Vâlcea
şi împrejurimi, Bucureşti, 1928, p. 261 şi Şt. Pasca, Glosar
dialectal, Bucureşti, 1928, p. 28 [220], comunicat din Gorj),
fleară d. f. „gură-rea" (Şt. Pasca, ibid., comunicat din
Bonţ), freâlâ s. f. „gură-rea", „gură-spartă" (Zagra, j.
Năsăud) şi din acesta, freli vb. IV-a „a vorbi fără căpătâiu,
fără motiv" (Bugnariu, Nâs.; Dicţ. Acad., II, 174),
sânt în fond acelaşi cuvânt şi derivă din săs. Flărre, Flărren,
în dialectul din Bistriţa Flarr 1. „Riss in der I,einwand",
2. „das abgerissene Stiick, Fetzen" < gms. vlarre „breite,
unformliche Wunde" (cf. hess. Flerr „grosses Maul",
Fiare „Wunde", eupen. Flărr m. „Ohrfeige"), flărren „weinen"
(Siebenburg. sâchs. Wb., II, ^g^).Dic{. Acad., II, 138
are dreptate deci când spune că „asemănarea cu n.-grec.