Buletinul "Muzeului limbei române"

FAB6EB0ŢII 14.1
a lui Spiro Risto Dine 1 ) în culegerile mai nouă făcute de
Nazi O. Mamaki 2 ) şi Dhori Koti 3 ) în afară, bine înţeles
de ceea ce s'a publicat înainte de G. Meyer 4 ), Petersen şi
Hahn. Nicăeri n'am putut da de vreo urmă de apropiere.
ha obiceiurile de nuntă, atât Albanezii cât şi Fărşeroţii au
cântece cu un conţinut foarte mişcător, cum sânt bunăoară
acelea când se desparte mireasa de părinţi şi-şi ia rămas
bun de la ei. Toate au un conţinut deosebit la unii ca şi
la alţii. La Fărşeroţi, în afară de poeziile erotice, care se
nasc din aceleaşi sentimente de dragoste, restul se referă fie
la viaţa de munte, fie la mutările cu caravanele.
Nu tot aceeaşi constatare am putut-o face pentru melodia
cântecelor.
Pe Fărşeroţi i-am auzit cântând pentru întâia dată în
Macedonia, la Selia de sus, în apropiere de ţinutul Veriei,
ca şi în satele Gramaticova şi Cândrova de lângă Vodena-
Edessa. Melodia este orientală cu caracter mai mult trist
decât vesel. Acelaşi caracter îl au, în cea mai mare parte, si
cântecele aromâneşti, judecând după melodiile cântate în Macedonia.
Cu toate acestea, o deosebire între unele şi altele
există. în vreme ce Aromânii cântă toţi aceeaşi melodie, la
Fărşeroţi, din contră, numai unul singur — solistul—cântă o
melodie mai mult recitată, iar toţi ceilalţi ţin o notă •— de
obiceiu tonica. Când solistul a isprăvit de cântat versul,
atunci toţi ceilalţi care îl acompaniază ţinându-i isonul,
„tale cântecu" taie cântecul, adecă repetă cu o voce ceva
mai tare ultimele cuvinte ale solistului.
Aceste cântece, pe care le auzeam foarte rar în Macedonia,
deoarece rari erau şi Fărşeroţii prin părţile acelea,
le ascultam cu multă atenţiune. Caracterul lor mai mult
jalnic ca şi felul cum erau executate înfăţişau pentru mine
ceva cu totul deosebit. La început am crezut că este ceva
specefic fărşerotesc în ele. în călătoria mea din Albania,
M Valet e Detit, Sofia, 1902.
Burbuget e prenveres. Tirane.. J928.
3
) K'engetore e Re, Corce, 1029.
^ Alban.
StuM., VI.