Buletinul "Muzeului limbei române"

270 N. DRAGANU
Cicăli.
S. Puşcariu, Revista filologică, I, pp. 269—271 (cf. şi
Dacoromania, V, 901 şi Dicţ. Acad. I 11 , p. 400), combătând
pe A. Scriban, care în Arhiva din Iaşi, a. 1913 propunea
pentru cicăli etymonul sârb âakalfati ,,a flecari'^,
încearcă să explice acest verb ca un derivat din *cicarâ
(azi cicoare), numele unui greier, care prin ţiuitul lui necontenit
te plictiseşte (cf. ital. cicala „greier" şi „limbut'
nesuferit"), iar acesta din lat. *c i c a 1 a = lat. clas. c i-
c a d a. Ar fi vorba deci la origine de o tulpină onomatopeică
şi poate natura acesteia (lat. cic- ar corespunde
lui ţâr- al nostru în greierul ţârâe) ,,e de vină că partea
finală a cuvântului a fost supusă unor substituiri prin
sufixe; varianta românească aca/[«]i = cicăli e şi ea un
indiciu în acest sens. Alte verbe cu acelaşi sens, tot de
natură onomatopeică, mai sânt la noi cihăi (cehăi) şi cincăi
(cf. şi cigare la Meyer-Lubke, REW, No. 1911)" (p. 271).
Cicăli (cecali, cicăi, cigălî, cicătăi) vb. I-a înseamnă :
I. Trans. i°. „A certă mereu pe cineva (pentru lucruri
de nimica, cu rost şi fără rost, a nu mai da cuiva pace
cu vorba, a sta într'una cu gura pe cineva; a tachina" ;
2°. „A cere ceva de la cineva, cu stăruinţă, într'un mod
stăruitor şi supărător, a importună pe cineva cu rugăminţile,
a sta de capul cuiva (să facă ceva)" ; II. I n t r a n s.
,,A vorbi mereu (verzi şi uscate), a spori din gură, a sporovăi,
a flecari" (cf. Dicţ. Acad., 1. c, unde se dau citatele
necesare). El derivă din ung. csihol-, csahol-, csahit-, csehetcsehet(el)-1.
„klăffen, belfern, bellen", 2. „plappern, schwazzen",
3. „wimpern, blinzen mit den Augen", care este
de origine onomatopeică (cf. Gombocz-Melich, MEtSz,
797—798pentru extensiunea formei csihol- cf. şi Magyar
Nyelv, IV—1908, pp. 138—139). Din csihol- > *cihăli s'a
născut cicăli şi cigălî, din csahol > *cehăli > cecali, din
csahit- > *cehătui > *cihâtui > cicătui. Cicăi este identic
cu cihâi, cehăi, ceahăi, + cehul 1. ,, a lătra", 2. „a-i bate
cuiva capul cu ceva, a sili să facă o treabă, a sta de capul