Buletinul "Muzeului limbei române"

(!52 NECJ! OLOAGE
dintre scrierile lui în această direcţie e voluminoasa Introducere în literatura
populară română, apărută la 1904. După doi ani publică, împreună
cu Ovid Densuşianu şi I. A. Candrea, Graiul Nostru, cu texte din toate,
părţile locuite de Români. în acelaşi an primeşte autorizaţia de a ţine
la Universitatea din Bucureşti, un curs liber de literatură română, cultă
şi populară.
Speranţia a mai scris numeroase piese pentru teatru sătesc. Prin acestea
şi prin anecdote era nelipsit din programele serbărilor dela ţară.
N'a neglijit însă nici pe orăşeni. Pentru clasa noastră de mijloc a scris
nuvelele şi romanele sale (Fete de azi, Mă 'nşală, Feighela, etc).
Din hărnicia şi priciperea lui de dascăl ne-au rămas numeroase manuale
şcolare. Speranţia a fost o „personalitate" a învăţământului nostru
secundar, în slujba căruia şi-a pus toată râvna vieţii.
f Doctorul Charles Laugier
(T875 —1930)
ION
BREAZU
Inspector general sanitar, şeful regiunii sanitare Craiova. unul din cei
mai distinşi medici şi igenişti ai ţării, gentilom din lumea veche, s'a
stins în mijlocul activităţii în ziua de 16 August 1930, în Craiova. A-i
închina câteva cuvinte de amintire într'o publicaţie filologică îşi are restul
său. De la studiul geografiei medicale a ţării (Noţiuni asupra geografiei
medicale a României, 1901 ; Sănătatea în Dolj, 1910) pe de o parte, de
la preocupările sale antropologice de altă parte, Laugier a fost în mod
firesc îndreptat înspre studiul etnografiei medicale româneşti. înzestrat
cu o temeinică cultură generală, fiind îndeosebi un bun cunoscător al
etnologiei şi istorii medicinii, el a avut posibilitatea de a nu se mulţumi
cu o simplă culegere superficială a folclorului medical oltenesc (pe
care l'a făcut cunoscut în numeroase articolaşe, mai ales în „Arhivele
Olteniei", ci de a urmărit legături şi interdependenţe istorice şi etnografice,
de-a stabili paralele şi a găsi filaţiuni, cu un cuvânt, de a încerca sinteze.
Cea mai temeinică lucrare a sa, Contribuţiuni la etnografia medicală a
Olteniei, Craiova 1925, este rodul cercetărilor sale de decenii. Cât de multe
lucruri utile poate afla în ea filologul, am arătat în D R. IV, 1924.
Părţi din ea au fost publicate şi în „Bulet. Soc Franc Hist. Med." Paris,
1928. Ch. Laugier începuse în anul trecut o mare anchetă medico-etnografică
în toată ţara. Chestionare amănunţite au fost trimise pretutindeni.
Mă tem că după moartea sa prea timpurie nimeni nu le va mai purta
de grije. în orice caz se va afla cu greu cineva care să-1 poată înlocui
la prelucrarea acestui material important. El ar fi avut şi entusiasmul,
şi metoda, mai ales însă competenţa cuvenită.
Pe lângă etnografie, Laugier a cultivat şi antropologia. Deşi era un
cunoscător al acestui domeniu -— prea modest — s'a mulţumit să publice
din el numai note de popularizare. într'o singură lucrare ne-a dat unele
păreri personale : Notes sur Vorigine du peuple roumain, Craiova 1919.
Atacând chestiunea din unghiul de vedere al antropologiei preistorice
şi protoistorice, a căutat să scoată la iveală (bazându-se - poate prea
mult — pe unele argumente ale lui N. Densuşianu), contribuţia elementului
celt la formarea rasei care stă la baza etnicului românesc. Chiar dacă
teza sa poate fi combătută, el a avut satisfacţia de-a găsi mai târziu
în „Getica" regretatului Pârvan argumente care în parte confirmă părerile
sale. E interesant de remarcat că aceia cari studiază chestiunea
originii neamului nostru din punct de vedere pur antropologic, revin
mereu la Celţi ca un element constitutiv. (Fenomenul s'a repetat din nou.