Buletinul "Muzeului limbei române"

274 N. DBA6ANTT
„fleanca" şi „flecar", „gură-spartă" (cf. şi hess. Flarr
„giosses Maul").
Foişor.
Dicţ. Acad., II, 153—154, explică cuvântul foişor (fuişor)
x. (în limba veche, traducând pe dvojyeov, Swjia, foiepcjiov)
„cameră în catul de sus al unei case sau într'un turn",
„terasă", p. ext. „turn", „clopotniţă", 2. „locuinţă de
vară", „vilă", „pavilion izolat, de obiceiu în mijlocul
naturii", „chioşc", „filigorie", astfel : „Din ung. folyoso
„galerie, coridor" (apropiat, prin etimologia populară, de
foiş = frunziş, Cihac, II, 500)".
V. Bogrea, Dacoromania, IV, 1045, scrie : „Fr. folie Xusthaus,
Gartenhaus' e feuillie (pe lângă feuillie),-- întocmai
ca şi foişorul nostru,— confundat cu folie „nebunie"...
E sigur că rom. foişor n'are a face nimic cu ung. folyoso,
ci este un derivat al lui foiş şi trebue pus alături de fr.
folie 'Lusthaus, Gartenhaus' = feuillie. Rămâne numai
de explicat cum a ajuns acest diminitiv al lui foiş, ca şi
fr. folie 'Lusthaus, Gartenhaus', să aibă sensurile arătate
mai sus, mai ales pe cele din limba veche.
Cred că este vorba de un decalque (făcut probabil de
meşterii zidari saşi) al germanului Laube (labja) „Lusthaus,
Hutte, Gartenhaus, Gartenlaube, Schutzdach, Vorbau,
Oberes Stockwerk, Galerie uni den oberen Stock
eines (Bauern)Hauses, bedeckte Halle", care stă în legătură
cu s.-nord, lopt „tavan", suedez loft, dar care a fost
apropiat prin etimologia populară de Laub, plur. -e şi
Lăuber „frunziş", „foiş". Fr. L. K. Weigand —• K. v.
Bahder — H. Hirt — K. Kant, Deutsches Worterbuch 5 , Giessen,
1910, col. 26 ; (cf. şi Fr. Kluge, Elym. Wb. der deutschen
Sprache 3 , Strassburg, 1915, p. 275).
Foiofiu (foiofoiu, foionţiu, fonfiu, fonehiu, fiong,
foianfir, foaie-'n-fir, făhiu,
păhiu).
fohimfie,
Dicţ. Acad., II, 126, 147, 153, 156, 157, dă deosebit
cuvintele foiofiu, foiofoiu, foionţiu fonfiu, fonehiu, fioug,