Buletinul "Muzeului limbei române"

530 S. PUŞCARIU
kunde", 1929—XLV, 146) şi este -un preţios document
despre existenţa, în aceste regiuni, a animalului dispărut astăzi.
în Lugoj există o moară, căreia i se zice Moara Spaniolă,
după ung. Spanyol malom. Numirea maghiară este
însă, la rândul ei o traducere — greşită — a germanului
Spanische MiiJile sau a românescului Moara şpănească,
numire care se mai aude şi azi. I s'a zis astfel, fiindcă
în 1714 ea a fost clădită de ,,(i)şpanul" (= prefectul, germ.
Span) Ioan Raţiu de Mehadia.
Onomastica şi toponimia românească, care în anii din
urmă a preocupat cu drept cuvânt pe linguiştii noştri,
oferă multe exemple interesante din punct dc vedere formal,
mai ales al
derivaţiei.
Iorgu Iordan a tratat câteva învoi. II—III al studiului
său Rumânische Toponomastik. Rămân totuşi altele, care
ar merita să fie cercetate mai de aproape. Voiu semnala
câteva.
O. Densuşianu arătase în Urme vechi de limbă în toponimie
românească (Extras din ,,Studii de filologie română.
Anuarul Seminarului de Istoria limbei şi literaturei române",
Buc. 1898, p. 1—3) că toponimicele române conservă
urme de nume de animale feminine în -â, pentru
care limba de azi are derivate cu sufixe moţionale, citând
forme ca Boura, Coarba, Iepura, Lupa, Păuna, Ursa (azi :
cerboaieă, iepuroaică, lupoaică, păunită, ursoaică). Pe
acestea le compară cu arom. părumbâ, poarcă şi istrorom.
lupă, por că (cf. şi âsire, breke, lepura — alături de l'epuriţe
— puie. Studii Istroromâne II p. 211), conchizând că avem
a face cu păstrarea unor urme de limbă veche J ). Lista
') La „urmele vechi" păstrate în toponimie şi arătate de O. Densuşianu,
s'ar putea adăuga altele, nu toate sigure : Bulba,
un râu în Mehedinţi,
pare a păstra cuvântul primitiv al lui bolboacă, bolboană etc. ;
în dealul Germanul în jud. Neamţu (cf. şi satul Germăneşti). s'ar putea
păstra lat. germino,-are s. germen.-inis ; în pădureaGheţul, forma mai veche
(păstrată la Aromâni şi atestată în Lexiconul Budan) a lui îngheţ (dacă
cumva nu va fi identic eu onomasticul Gheţu, Ghete); satul Taula, • în
Tecuciu (cf. Taula-Parvuloc, o cotitură a braţului Sf. Gheorghe, jud.