Buletinul "Muzeului limbei române"

498 S. PUŞGABIC
fiindcă ne stau la dispoziţie gestul, tonul şi atâtea alte mijloace
care lipsesc celui ce scrie, şi fiindcă mai adesea ascultătorul
nostru e un cunoscător atât de bun al situaţiei externe,
încât ne gâceşte gândurile şi când nu le precizăm
în toate amănuntele. Şl farmecul pe care-1 dă conversaţiei
înţelegerea prin aluzii, ne determină să fim laconici, eliptici
şi fragmentari în expresii. Când într'o băcănie, de-asupra
unei lăzi cu portocale cetim inscripţia 5 lei bucata,
sântem perfect edificaţi despre ce e vorba ; bucata de portocale
costă (sau se vinde cu) 5 lei ar fi, în împrejurările
date, o construcţie neobicinuită şi artificială. —Copilul pe
care îl certase severul profesor de latină— ce pare şi mai sever
din cauza ochelarilor negri ce-i poartă — vine acasă şi se
plânge tatălui său : „aşa a strigat la mine cu ochelarii lui!"—
Servitoarei, obicinuită să-mi aducă seara, pe noptieră, un
pahar cu apă, ca să-1 am la îndemână, noaptea, în caz de trebuinţă,
îi spun, când a uitat odată să aducă apa : „dă-mi
paharul de noapte". —Mama „îşi schimbă copilul", când
schimbă rufele copilului. —„Să mergem la un pahar de vorbă'^
o expresie pe care am auzit-o întrebuinţată în mod curent
şi fără să mai cuprindă nici o notă glumeaţă, în Cohalm
(Transilvania). în mintea celui ce a întrebuinţat-o mai
întâiu n'a existat, probabil, fraza întreagă : „Să mergem
la un pahar de vin, ca să stăm de vorbă", ci numai cele
două idei predominante : „pahar" şi „vorbă", între care
a durat o paserelă provizorie în locul unui pod solid, fiind
sigur că ascultătorul său va putea trece pe această punte
împreună cu el, fără greutate, de la un punct la altul.
Alături de expresia completă din punct de vedere sintactic,
obicinuită mai ales în stilul livresc, există, cu deosebire
în graiul de toate zilele, expresia mai mult jalonată
şi nedesvoltată deplin. Amândouă feluri de exprimare
sânt „normale" şi coexistă în limbajul nostru, ca nişte
sinonime sintactice, asemenea cuvintelor sau locuţiunilor
sinonime din punct de vedere semantic şi deosebite numai
din punct de vedere stilistic. Acelaşi pictor redă cele văzute
uneo-ori printr'o schiţă în câteva linii, iar alte-ori printr'un