Buletinul "Muzeului limbei române"

398 AL. PROCOPOVICI
muriri. Mi se pare că nu mai este loc aci decât pentru precizări
noi.
Posedăm două lucrări anterioare, de toată importanţa,
asupra limbei din secolul al XVI-lea : Le seizieme siecle
(Phonetique, Morphologie; din morfologie a apărut numai
începutul), tom. II, fasc. I din Histoire de la langue roumaine
par Ovide Densusianu, Paris 1914, şi Limba
textelor rotacizante din veacul al XVI-lea din volumul introductiv
la ediţia critică a Psaltirii Scheiene, îngrijită de
I. A. C a n d r e a, Bucureşti 1916 (pag. CXIII—CCXXXV).
într'însele se găsesc indicate şi rezolvite, după chiar declaraţia
autorului (cfr. pag. IX), în cea mai mare parte problemele
pe cari le-a reluat în opera sa.
Confuzia între secolul al XV-lea şi secolul al XVI-lea,
datorită unor idei preconcepute, pe ur ; a căre : a n'a mai fost
loc pentru o contribuţie personală de deslegări noi, de confirmări
şi rectificări privitoare la limba secolului al XVI-lea,
i-a fost fatală lui Al. Rosetti în teza aceasta de doctorat.
Ea mai ales i-a ţinut aci în loc talentul linguistic, talent
care se afirmă totuşi în fiecare din capitolele acestei lucrări
şi pe care îl ştim şi de altfel foarte remarcabil.
Autorul crede, plecând de la faptul alternării între forme
ca meale şi mele, că în secolul al XVI-lea ea urmat de e
a fost redus peste tot la e. S'ar mai fi scris şi 'k în loc
de 1 în asemenea cazuri doar graţie tradiţiei ortografice
(pag. 49—53)-
Argumentele autorului şi polemica lui cu cei de altă
părere mi se par aci extrem de subiective. Concluziunea
lui se întemeiază pe impresii personale. Acestea pot fi foarte
interesante, dar nu pot înlocui un material documentar
care să ne ducă prin logica faptelor date la soluţii cu adevărat
ştiinţifice.
Grafii ca omeani (dintr'un document din Botoşani din
1615 !) etc. fac desigur dovada şovăirii grafice între - k şi
t. I v
a şovăirea aceasta nu s'a putut ajunge însă numai
din cauza unei tradiţii ortografice care a prelungit existenţa