Buletinul "Muzeului limbei române"

NECROLOAGE
Din aceste două opere şi din altele mai mărunte (publicate împreună
în Din torsul zilelor, 2 voi. de opere complete, Bucureşti, Ed. Oltenia)
Davila apare un tradiţionalist sincer, întemeiat pe o adâncă cunoaştere
a trecutului şi a obiceiurilor poporului român, un monarhist luminat,
hrănit de pilda, atât de elocventă, a Regelui Carol, la a cărui curte era
un intim şi un cald apărător al dreptăţii. Prin ce calităţi putea el să
dovedească mai bine contopirea desăvârşită cu ţara românească ?
Dela 1905 până la 1908 şi dela 1911—1913 a ocupat Davila postul
de director al Teatrului Naţional din Bucureşti cu o pricepere şi un
devotament, care a însemnat o epocă nouă în desvoltarea întâiei noastre
scene.
Pasiunea lui pentru teatru a dovedit-o însă, mult mai e locvent, în
1908, când a întemeiat compania dramatică de la Teatrul Modern, prima
încercare de acest fel la noi, întreprindere de un succes răsunător, datorită
priceperii conducătorului ei.
Şi pasiunea aceasta atât de rară la noi — pentru care Davila mărturiseşte
undeva că şi-a risipit moştenirea părintească — câte şire de aur
n'ar mai fi scris în istoria teatrului lomânese dacă n'ar fi venit, în 1915,
fatalul atentat ?...
f Mihail Gaşpar
ION
BREAZU
Mihail Gaşpar s'a născut în Gătaia (jud. Timiş), în anul 1881. Studiile
secundare şi le-a făcut la liceul din Beiuş, cele superioare la Teologia din
Caransebeş şi la Universitatea din Cernăuţi. A ocupat câtva timp postul
de diacon al Episcopiei din Caransebeş, iar mai târziu, pe cel de protopop
al Borşei (Banat), funcţie în care îl surprinde moartea, în floarea vârstei,
la 27 Nov. 1929. Viaţa şi-a pus-o în slujba altarului şi a scrisului. Preotul
mai era şi un sprinten mânuitor al condeiului şi un bun orator. A făcut şi
ziaristică, conducând, sau mai bine zis scriind aproape în întregime, ziarul
Drum nou ce apărea la Borşa.
Partea cea mai frumoasă a carierei de scriitor a părintelui Gaşpar
e între T908 şi 1911. Atunci au apărut romanele şi nuvelele lui istorice,
cu subiecte din epoca lui Ştefan cel Mare (Din vraja trecutului, Fata lui
Oanâ, Din vremuri de mărire, etc), citite cu plăcere de sămănătorişti
şi mai ales de tinerime.
De Ştefan cel Mare, Mihail Gaşpar a fost cucerit, probabil, la Cernăuţi.
Bucovina e plină de glorioasele mărturii ale domniei lui. în pământiii
ei se odihnesc osemintele marelui Voevod. Eângă mormântul dela
Putna, Bănăţeanul se va fi înfiorat şi va fi făcut legământ să învie faptele
măreţe ale celui îngropat acolo.
De altfel sântem într'o epocă, când umbra lui Ştefan cel Mare fâlfâie
uriaşă peste pământul românesc. în 1904 s'a serbat, la Putna, la
Suceava, la Iaşi, patru sute de ani de la moartea gloriosului Domn. Revistele
şi ziarele vremii sânt pline de acest eveniment. Sămănătorul în
deosebi, îl cultiva cu stăruinţă mare. însufleţitorul acestei reviste, N.
Iorga, scrisese al său Ştefan cel Mare, în care voevodul Moldovei lua
proporţii legendare, şi pe care Mihail Gaşpar 1-a citit cu pasiune.
Mihail Gaşpar este un sămănătorist, şi anume din ramura mai subţirică
a acestui curent, care a cultivat subiectele istorice.
Dacă literatura semănătoristă cu subiecte din vieaţa de la ţară avea
şi o notă realistă — uneori chiar naturalist? — literatura istorică e numai
romantică. M. Gaşpar nu împinge romantismul său până la un
lirism lăbărţat şi la melodrama, atât de frecventă în acest gen. El e un