Buletinul "Muzeului limbei române"

50 TH. CAPIDAN
biserica ortodoxă albaneză a reuşit să se emancipeze de
Patriarhia din Constantinopole declarându-se biserică autocefală,
actul a fost salutat cu o egală bucurie atât de Albanezii
creştini cât şi de cei mahomedani.
Această silinţă de înţelegere se poate urmări mai ales
în literatura Albanezilor musulmani :, .Şchipitarul este Şchipitar,
înainte de a fi musulman sau creştin. Ce a fost atunci
când a avut credmţa lui proprie, credinţa Pelasgilor,
aceea fu şi în momentul când a trecut la creştinism, şi tot
aceea a rămas când a îmbrăţişat mehomedanismul. Pe
Şchipitar credinţa nu 1-a schimbat de loc, căci el întotdeauna
a pus şi pune naţionalitatea înaintea credinţei" J ).
In manualele lor de religie, au un capitol special pentru
viaţa şi învăţăturile lui Isus, încheind că, dacă religia
creştină ne învaţă să câştigăm viaţa viitoare, religia mahomedană
ne îndeamnă să ne câştigăm atât pe cea de astăzi,
prin apărarea patriei, cât şi pe cea viitoare, prin fapte
bune 2 ).
Dar dacă Albanezul creştin sau musulman este lipsit de
adevăratul sentiment religios, în schimb el şi-a păstrat
aceeaşi nobleţe de suflet, atunci când un străin se vede nevoit
să-i ceară ospitalitatea. Pentru Albanez nu există zi mai
fericită decât aceea în care a putut găzdui şi ospăta pe un
strein. Şi tot aşa nu-i durere mai mare pentru el decât
atunci când, primind pe un nenorocit în casă, din cauza
sărăciei, n'a avut cu ce să-1 ospăteze. In privinţa aceasta
se povesteşte un caz tipic, care ilustrează de minune
mărinimia sufletului albanez. In ţinutul Şcodra (Scutari)
stăpânea pe vremuri vestitul satrap Mustafâ paşa, numit
Buşatli. Intr'o bună zi i-au adus înainte pe un brigand
vestit, care băgase spaima în Albania de nord. Satrapul,
1
j „Shqiptari esht Shqiptarp erpara se te jete Myslirnau a i Krishtei
C-ka kene kur kish besen e tij, besen e Palasgevet, ay qe si u be Krishter,
ay esht edhe si mori besen e Muhamedit. Shqiptarin feja nuk e ka ndryshnar
fare, se ky, perpara fesS, ka vene e ve kurdohere kombesin" (T. Selenica,
ib., p. CVI).
•), Ci. Dijeni Praticke Besimtate, Shkoder, 1927, p. 88.