Buletinul "Muzeului limbei române"

FĂRŞEROŢII 195
drum lung (ib.) ;—yuom calea naparti di munţi: am luat
drumul dincolo de munte (ib.);—yuna luna (Duşari) ;—
amayămâ (amalămă) : ecisti di amafămă : este de aur (Biglişti)
; — yoc (loc) : yoclu va nă-nglită : pământul o să
ne înghită; deanda gucăm dit yoc : de când ne-am mişcat
de aici (Uianic) ; — yai (lai) : yai fqati, yaî : măi frate, măi
(Imiştea, Muz.) ; yo (lu) : pi guse s-yo-ai : să-i duci păcatele
(ib.) ; — uy (lu) : uy ligaqă cu funie : l-au legatcu funiile
(Grabiani, Muz.) ; —yu (lu) : aqiMts-yu : răpiţi-1 (ib.)-
yumâM (lumăki) : cădea di pi yumăK : cădea de pe ramuri
(ib.) ; — ayune (alune) : sac plin de ayune (ib.).
l: Q
Se aude mai rar, în cele mai multe cazuri, când se
află în apropierea unui p din r. Rostirea lui se datoreşte,
probabil, fenomenului de asimilaţie. La bază trebue
să vedem un y din 1.
âaqă (Sală) 14/XVIII;—qoc (loc) 25/XVIII;— qale (laie) ; ;
unchiule 26/XVIII; — qăcq: lăciămi 28/XVIII; — qăcătoare :
zi de lucru 23/XVIII;—muqaqi (mulare) „catâr" 5/VII;—
aqăntoq. (alăntor): celorlalţi 12/XVII ;—muqăqi (mulări): gâqu
lo ncăqcăm pri muqâql : grâul îl încărcăm pe catâri (Biglişti) ;
ncăqică pi muqăqi: încalecă pe catâri (Carbunara, Muz.) ;—,
qăcqăn (lăcrăh) : n-s-apqesi guqa, qăcqăn in cuqa : mi s'a
aprins gura, lacrimi îmi curgeau (Biglişti) ; — qucqu
(lucru) : avem mult qucqu : avem treabă multă (Duşari) ; —
qqqâ (loara) : săqgiy nă li qqqă : Sârbii ni le-au luat
(Carbunara, Muz.) ;—qutuqgie (luturYie): dusim nâ qutuqgie :
am dus [la biserică] o prescură (Grabiani, Muz.);— yumăqidqu
(vumăriclu) : măgăruşul (ib.).
Forma qoc pentru yoc, am auzit-o rostindu-se o singură
dată, deşi în apropierea lui \-. nu se afla un p, la o femeie
din Radostina la întrebarea care mi-o făcu : di tsi qoc
Hits ? : din ce*loc, din ce ţară sânteţi? şi în aqăcsi pentru
alăcsi de la alăcsiqe.