Buletinul "Muzeului limbei române"

622 SCRIITORII ROMANI
'-r- Goga, Octavian, Meşterul Manole. Recensie elogioasă. (Tr. LIX*,
p. 230—232). - AG[ARBIOEANU], I.
— Goga, Oct., Meşterul Manole. Cronică dramatică despre piesa reprezentată
la Teatrul Naţional din Bucureşti. (U. I,. XLIV*, p. 148).—
CECROPIDE, B.
— [Goga, Octavian], Meşterul Manole. Cronică dramatică. Defavorabilă.
(A. L. A. IX*, Nr. 379, p. 1). — SEVASTOS, M.
— Goga, Octavian, Meşterul Manole. Cronica dramatică despre reprezentaţia
dramei pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, ((in. VIII*,
p. 140—141). — SADOVEANU, ION MARIN.
— Goga, Oct., Mustul care fierbe. Dare de seamă elogioasă. Toate
problemele contemporane româneşti sunt tratate în acest volum, subt
un unghiu de gândire profundă şi într'o formă artistică neîntrecută, (fiii.
VII, p. 191—192). — BADÂUTA, AL.
— Goga,Octavian, Mustul care terbe. „Ideologia politică a lui O. G.
e o actualizare a eminescianismului şi o revalorizare a sămănătorismului".
Se deosebeşte totuşi de Eminescu prin strămutarea în viitor a aspiraţiilor
naţionale. De aceea O. G. e un optimist. (V. L. II, Nr. 52, p. 3).— CON-
STANTINESOU,
POMPILIU.
— GOGA, OCTAVIAN, Spiritul generaţiei dela 1848. Cuvântare rostită
pe Câmpia Libertăţii, cu prilejul comemorării zilei de 3/ [5 Maiu [184NÎ
din acest an 11927]. (Cs., XI, p. 68—69).
Ilaşdeu, B. P.
(Vezi şi Necroloage, Comemorări, Omagii)
— încă o carte despre Ilaşdeu [Barbu Lăzăreanu, Umorul lui Haşdeu{
Ocupându-se mai mult de ce e efemer în viaţa lui H., decât de ceea ce
e etern, cartea d-lui Lăzăreanu e mai de grabă o ucidere decât o ridicare
a lui H. Totuşi ea cuprinde preţioase amănunte bio şi bibliografice. (C, L.
XLIII, p. 634). — PAPADOPOL, PAUL I.
— - Lăzăreanu, Barbu, Umorul lui Haşdeu. Cartea aduce şi date necunoscute.
(A. O. VI, 396).
— BOGDAN-DUICĂ, G., B. P. Haşdeu (conferinţă, la Teatrul Naţional
din Bucureşti, 1 Septembrie 1927). Haşdeu ca om politic, istoric şi filolop,
(FI. S., I, p. 291—293).
— Dela B. P. Haşdeu (Familia Haşdeu de obârşie bucovineană). Scrisoarea
D-lui S. Ionescu şi răspunsul lui Haşdeu care dă o etimologie
şi o lămurire asupra genealogiei acestuia. (F~l. S., I, p. 208).
-- IEŞAN, A', Doctrina spiritistă a lui Haşdeu. Analiza critică a lucrării
Sic Cogito de H. —Cu toate că e întemeiată, în mare parte, pe dovezi
afective de ordin personal, totuşi doctrina spiritistă a lui H. dovedeşte
o originală aplicare a darvinismului la fenomenele psihice. îndeosebi
laturea etică a concepţii lui H. cuprinde vederi juste şi solide.
Stilul e model de claritate şi preciziune a termenilor filozofici. (C. Ct>=~
IV—V, Partea I, p. 3—16).
— MARIAN, Livrr, B. P. Haşdeu : cuzist şi carlist. Amănunte din viaţa
de om politic a lui B. P. Haşdeu. Se reproduc articole şi poezii. (FI. S., I.
-M7—259).
MARIAN, LIVIU, Haşdeu şi Heliade. Haşdeu vedea în Heliade acea
uriaşă personalitate care a dominat şi a guvernat cu spiritul său epoca
eroică a renaşterii noastre naţionale, dintre anii 1821 şi 1859. Cultura
lui Heliade era muntenească, fiind un strălucit exponent al spiritului naţionalist
şi cultural a unei anumite clase boereşti, pe care el se sprijinea,