Buletinul "Muzeului limbei române"

ETIMOLOGII 261
bucătăţi", „a face hara-para", hărtăpăni, vb. IV-a, =,,a
îmbuca" (vezi Dicţ. Acad., II, 371).
Apropierea lui artan de ung. ărtâny „sus eviratus vel
scrofa evirata", care este înrudit cu cuvintele din familiile
turce : sor. arian „kastriert < aria- „kastriere", sag.
kojb. ar da, idem, etc. (cf. Gombocz-Melich, MEtSz, 146),
oricât de ademenitoare se pare ca formă, şi chiar ca sens,
este neprobabilă.
Bar) in
într'o recensiune pe care am făcut-o despre G. Weigand,
Ortsnamen im Ompoly- und Ardnyos (sic) Gebiet (Balkan-
Archiv, I, Leipzig, 1925, pp. 1—42), în Dacoromania, IV,
pp. 1129—1134, pe p. 1131 am spus greşit : ,,Bagin, ung.
Bdgyon (p. 14) < Bdgy -j- locati/ul -on, ca şl Bdgy, Bdgyan,
Bâgyok, Bdgyhalma, pare a fi mai curând o scurtare
din jobbăgy decât identic cu badiu, bade, iar vechiul Bagium
o scurtare din [villa job- sau ob-) bagium ; cf. lobagifalău <
Jobâgyfatva' .
Cred că am grsit acum adevărata explicare a acestui
nume topic. Cum a arătat adecă M. Wertner, Magyar
nyelv, I, 327, forma ungurească Bdgyon, ca şi Bddonyfa[lva]
din corn. Vas, nu este decât corespondentul unei
forme mai vechi Bâldonfalva, iar aceasta derivă din n.
pers. Baldin < Balduin. Şi într'adevăr e dovedit cu documente
că localitatea amintită a fost stăpânită de unii
posesori numiţi Balduin de Hermann. Se ştie d. ex. că
Baldin, fiul comitelui Bald(u)in de Hermann, a trăit în
1309 (Anjoukori Okmânytdr, I, 177).
Forma grafică cea mai veche a numelui de persoană
Balduin în documente este Baldin şi Baldun, care pot
fi cetite Baldin şi Baldon. în urma rostirii lui t ca u, acesta
a putut să dispară şi să se nască formele Badin şi Badon,
iar din acestea Badin > Bagin şi Bdd'on > Bdgyon, scrise
Bagen, Bagin, Bagyn, Bagon şi Bagun. Forma românească
păstrează mai bine fonetismul original decât cea
ungurească, care a evoluat.