Buletinul "Muzeului limbei române"

i2
TH. CAPIDAN
Albaniei, este mai desgheţat decât toţi Românii din Peninsula
Balcanică. El este foarte mobil, cu mişcări degajate,
spontan la vorbă şi cu o bogăţie de gesturi, în care poate
numai Grecul îl întrece. Statura lui este mijlocie. Pe mulţi
i-am văzut ceva mai scunzi, însă aproape toţi bruni, cu
trăsăturile regulate, cu ochii negri şi cu privirea ageră.
Peste tot, ca înfăţişare, el reprezintă poate tipul cel mai'
frumos la tulpinile româneşti din nordul Peninsulei Balcanice.
Când se tocmesc în piaţă, ei vorbesc tare, căutând
prin orice mijloace să convingă pe cumpărător. Femeile lor
nu se deosebesc de bărbaţii. Ele sânt mult mai sprintene
decât Grămostencele din comuna Livădz, pe care le-am
văzut în călătoria mea din Meglen. Numai că sunt prea
muncite. De aceea ele pierd foarte mult din frumuseţea
lor şi, din acest punct de vedere, sânt inferioare bărbaţilor.
Faţă de acest tip, poate, unic între Românii din Peninsula
Balcanică, pentru care Weigand a afirmat că ,,el se poate
compară cu soldatul legionar roman" 1 ), Moscopoleanul se
deosebeşte mai întâi prin lipsa de rusticitate în apucături
şi în mişcări; aceasta nu numai la cei aşezaţi în Coriţa,
ca elemente orăşenite, ci şi la Moscopolenii din sat. Moscopoleanul
nu vorbeşte tare şi nici nu trece peste măsura
gesturilor obicinuite. In afară de aceasta, ca temperament,
el este mult mai liniştit, iar în vorbă foarte măsurat. In
special femeia moscopoleană îţi face impresia unei matroane.
Chiar la ţară, în Moscopole, ea umblă îmbrăcată
orăşeneşte, purtând pe cap un „cimber" negru, iar pe corp
o rochie neagră, peste care vine o scurteică, iarna căptuşită
cu „ilmadz", iar vara fără căptuşeală. In ce priveşte statura,
n'am putut face o deosebire între unii şi alţii. Ca toţi
Românii din Peninsula Balcanică, ei au o statură mijlocie;
la unii chiar peste mijlocie, cu culoarea feţii mai puţin brună
decât la Fărşeroţi. Aceştia par pârliţi la faţă şi din pricina
1
V „Der
Vergleich mit einein romischen Ivegionssoldateti ist ganz am
Platze" (Weigand, Die Aromunm 1, p. '259).