Buletinul "Muzeului limbei române"

ETIMOLOGII 287
Ar fi prea lung să urmăresc din acest punct de vedere
mersul ideilor din articolul lui Puşcariu. Şi nici nu este nevoie
să fac acest lucru dacă voiu putea da altă explicare,
care va arăta că punctul de plecare al lui Puşcariu este
greşit.
Reţin numai următoarea preţioasă mărturisire : ,,De
ce n'am primit în Dicţionarul mieu etimologic această
etimologie ? Fiindcă aveam simţul că împila nu este un
cuvânt popular, ci o vorbă savantă. Pe atunci nu apăruse
Dicţionarul lui Tiktin până la litera I, încât nu ştiam
că îl găsim şi în Biblia de la 1688 1 )" p. 67). Puşcariu recunoaşte
acum că s'a înşelat şi că avem a face cu un cuvânt
popular. Totuşi adaogă : „Cei mai mulţi dintre noi l-am
învăţat în şcoală sau din lectură. Cuvântul neavând o
familie în limbă — căci legătura lui etimologică cu piuă
nu se mai simte — ne face să-1 clasăm între vorbele cărturăreşti.
Poporul — cel puţin în sensul curent — nu-1 întrebuinţează,
dovadă că în fişele strânse pentru Dicţionarul
Academiei nu e nici una din literatura populară,
ci aproape toate din scriitorii sec. XlX-lea. Din această
cauză, o formă * închila în regiunile care rostesc chiuâ
(= piuă) nu există, fapt care de asemenea ne face pe noi,
cărturarii, să-1 considerăm de neologism. Varianta împila
(cu i iniţial, ca indica, introduce, etc.) pe care o găsim la
cei mai îngrijiţi scriitori, ca C. Negruzzi, Eminescu ş. a.,
dovedeşte că ei înşişi simţeau cuvântul ca neologism"
(P- 67).
Dar în exemplul fân încilat (I. Ghica, Scrisori, p. 543—544)
putem avea rostirea dialectală a lui închila, ceea ce ar
dovedi că acesta a existat şi există. Acelaşi lucru-1 do-
*) Exemplul e din Psalm 56, 8 : Mi-au împilat sufletul mieu, în textul
grecesc •naisxa|jiav, de la xaxaxâ[j.iitu) „strâmb, apăs în jos". Traducerea
aceasta a rămas şl în textul Bibliei din 1914, pe când psaltirile cele mai
vechi au „zgârciră'' (Scheiană) sau „deşelară" Hurmuzaki. N.A. —. Din
I. A. Candrea, Psalt. Scheiană, etc, voi. II, p. 381 şi 512 putem găsi că
formele din îîrraă sânt traducerea formei corespunzătoare a slavonescului
«AAtuTH „a îndoi". N. D.