Buletinul "Muzeului limbei române"

648 NECROLOAGE
Ţ Dr. losif Belulovici.
Istroromânii n'au noroc cu cărturarii lor. Luigi Belulovici, atins de
o boală necruţătoare, tânjeşte într'o casă de sănătate. Andrei Glavina.
dascălul şi apostolul ideii naţionale, a murit în 1925, scurt timp după
ce izbuti să deschidă întâia şcoală italo-română. Acum primesc ştirea
că şi doctorul Giuseppe Belulovici s'a stins, în ziua de io Februarie
193 r, într'un spital din Fiume.
Ca elev al liceului din Fiume, trimitea fratelui său Luigi, înscris
la facultatea de litere din Viena, cea mai mare parte din textele pe
care le-am publicat în 1906. A urmat mai târziu medicina la Budapesta,
unde s'a împrietenit cu studenţii ardeleni.
In cursul războiului trecu la Universitatea din Padova, abia aşteptând
ca să se întoarcă, ca medic şi ca îndrumător în satul său natal ').
De la războiu încoace, prin casa-i primitoare din Susnieviţa treceau
călătorii dacoromâni ce-şi vizitau fraţii îndepărtaţi.
Reproduc din scrisoarea cumnatei sale, care-mi trimite trista veste
despre sfârşitul doctorului losif Belulovici, un scurt pasagiu : ,,A rămas
văduva, cu trei orfani. Când vor creşte mari am vrea să studieze
în România. Aceasta era dorinţa tatălui lor. Şi a rămas, în vârstă de
71) de ani, bătrânul lui tată, Giuseppe Belulovici, singurul Istroromân
care şi-a dat copiii la Universităţi la învăţătură şi care acum îşi pierde
şi pe cel din urmă fiu. El rămâne, aici în Fiume, „consulul" fără decret
al Istroromânilor, căci la el se îndreaptă, ca la un sfătuitor sigur,
connaţionalii săi. Nurorei sale văduve i-a ordonat să vorbească numai
româneşte cu copiii săi !"
Celui trecut în altă lume îi vom zice un : ,,Fiie-ţ lăhc pemintu lu
Istriie carie ai căta l'ubit. Noi ren ruga Domnu neca-ţ pecâtele oproste !''
S. PUŞCĂRII*
ţ Alexandru Davila
In Noembrie 1929 s'a stins, la Bucureşti un scriitor de rasă şi un om
de teatru, cum puţini am avut : Alexandru Davila. S'a stins la vârsta de
07 ani, o vârstă deci, în care o viaţă îşi poate rotunzi toate rosturile, în
măsura în care putem să facem acest lucru cu slabele noastre puteri omeneşti.
Viaţa lui Davila s'a stins însă, cu mult înainte de această dată.
Vlaga vânjosului lui trup s'a scurs în fatala zi a anului 19x5, când un
odios atentat 1-a paralizat pentru restul zilelor. 14 ani n'a mai rămas
din rarul exemplar omenesc decât spiritul, un spirit care şi-a păstrat
splendida lui luciditate, dar care n'a mai putut continua opera începută
O coloană de marmoră frântă — iată simbolul acestei vieţi...
Educaţia şcolară, Davila şi-a făcut-o în şcoala primară, instalată în
pavilionul curţii boereşti de la Goleşti; la o şcoală luterană din Bucureşti
(ale cărei cursuri le urma îmbrăcat mocăneşte) ; la un institut al lui V. A.
) Iată ce-mi scria din Padova, câtva timp înainte de terminarea
studiilor sale . ,,I miei compaesani troppo arretratti in cultura, vittime
prima del clero slavo, tenuti nell'ignoranza anche oggi, vanno incontro
alia rovina economica, per la mala fede di dirigenti. Cosi mi sono proposto
di salvării dalia rovina ed educării un po' ; feci di giâ qualche
cosa con risultati lusinghieri e piu mi serbo di fare come dottore.
Allora mi rivolgero a Loro par avere giornali e riviste rumene..."