Buletinul "Muzeului limbei române"

FAE'ŞEKOŢII 127
supt forma ă. în cazul acesta evoluţia sunetului ă spre ă,
aşa cum se aude azi la Fărşeroţi, trebue să fie veche.
De altfel, într'un alt studiu am arătat că la scriitorul
Ucuta întâlnim sunetul o pentru oa, aşa cum se aude la
Fărşeroţi şi peste tot la Românii din Albania, pe care
însă Papahagi, neputându-şi-1 explică, îl redă prin oa:
domne transcris cu litere greceşti vxojxve pe care Papahagi
îl redă : do(a)mne (52/96); — sorrâ (aopa) pentru
soarele (soarele), cu prefacerea obicinuită a lui e în ă, când
urmează după rr (rl). Pentru celelalte exemple vezi formele
relevate de mine în Raporturile albano-romăne din
Dacoromania II p. 496.
Ajungând la sfârşitul acestui capitol, presupun că
în limba scriitorilor din sec. XVIII vor fi existat şi vocale
lungi, aşa cum am observat că există în graiul Fărşeroţilor de
astăzi. Tot la aceşti scriitori nu va fi lipsit, poate, nici rostirea
nazală, aşa cum se aude lămurit la foarte mulţi Fărşeroţi,
mai cu deosebire în cuvintele în care avem un r uvular.
Dacă totuşi ele nu ne sânt redate în scrierile ajunse până la
noi, aceasta se explică din faptul sau că ei nu-şi dedeau
bine seama despre valoarea acelor particularităţi, aceasta
mai ales la Ucuta, care, la începutul lucrărei sale ne descrie
sunet cu sunet pronunţarea aromânească, sau că le
lipseau semnele cu care le-ar fi putut redă.
4. GRAIUL FEMEILOR LA FÂBŞEBOŢI
în primele zile de călătorie în Albania, venind în contact
cu mai multe familii de Fărşeroţi, am observat că există
o mică deosebire între graiul bărbaţilor şi între acela al
femeilor. Ori de câte ori intram în discuţie cu bărbaţii, convorbirea
mergea uşor. Cum începeam vorba cu femeile,
răspunsurile lor îmi păreau mai greu de înţeles.
Faţă de această constatare, la început, am avut impresia
că eu nu aud bine ceea ce vorbesc femeile. Mai târziu, când
am văzut că «şi soţia mea, care eră alături de mine, nu le
putea înţelege uşor graiul, m'am putut convinge că, de fapt,