Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

Inclusiv pe înţelesul ei. Înţelege că trebuie să se spânzure.
Îşi îmbracă doar cămaşa de noapte şi iese pe trepte.
Cercetează capătul unei grinzi de sub streaşina verandei.
N-ar fi nici o problemă să treacă funia pe după grindă.
Locul e cât se poate de potrivit, căci se vede din drum şi
lumea ar vedea-o direct de acolo, fără să mai trebuiască să
intre în ogradă şi să stârnească câinele. Totul se aranjează
ca de la sine. Doar să-şi aleagă o funie mai moale. Una
aspră i-ar zgâria pielea şi nu i-ar sta frumos în sicriu cu
julituri la gât. Dar încet-încet, gândul la chestii moi şi
plăcute se dovedeşte a fi mai acaparant decât gândul la
spânzurătoare.
Răceala dimineţii îi face pielea de găină, aşa că se
retrage în aşternut. Lângă pat simte sub tălpi foşnet de
bancnote. Dispoziţia îi revine la normal. Or, cine, dragă, se
spânzură având două mii de ruble la picioare. Mai bine să
le adune. Şi adunându-le. le şi numără. Să nu lipsească
vreo rublă că-l strânge de gât. Şi tot numărându-le caută
să le aşeze în palmă în aşa fel încât fiecare bancnotă să fie
cu capul lui Lenin între degetul mare şi arătător.
Îi va demonstra şi lui Octavian mai în toamnă ce
captivant e să plasezi capul lui Lenin între arătător şi
degetul cel mare, între ceva şi altceva. Va afla şi el cât de
frumos poate să arate chipul marelui conducător al
proletariatului nu numai între degetul ei cel mare şi
arătător, ci şi între sânul ei drept şi sânul stâng, între buca
ei dreaptă şi cea stângă, lăsându-se încurajată să danseze
prin cameră cu sânii goi şi cu o tofâlcă de capete de Lenin
la funduleţ.
Fapt e că la sfârşitul lui noiembrie primii fulgi îi
găseşte într-un hotel din Chişinău unde născocesc
împreună un joc doar pentru ei doi, ţinut în mare secret, şi
căruia îi zic: „De-a funduleţul vesel”.
100