Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

Vorba e că insistă să intre moş Chiruţă cu cizmele lui
murdare de bălegar, îmbrăcat în halatul lui de porcar, fără
câţiva nasturi, încât i se vede cămaşa scoasă din pantaloni.
Şi se îndreaptă direct spre Preşedinte arătând de parcă abia
a scăpat dintr-o încăierare.
– Ce-i, moş Chiruţă, ce s-a mai întâmplat? îl ia
Preşedintele din scurt. Numai să nu-mi spui că te-ai tăvălit
cu vreo scroafă mai dolofană că de află mătuşa Lenuţa ai
rupt cuiul.
Toată lumea râde. Cei trei în cămăşi albe se ridică în
linişte, căutând să nu deranjeze pe nimeni şi se topesc
dincolo de prag fără să scoată o vorbă, fără să-şi ia bun
rămas, ca şi cum ar ieşi la o gură de aer. Şi majoritatea celor
prezenţi se simt deodată mai în largul lor, fiind gata să dea
abia acum start banchetului.
– Păi, să mă iertaţi, da chiar putem spune că-i
tăvăleală! spune moş Chiruţă. Nu ne putem descurca cu
porcii. Asta-i pozna! Pesemne că au sălbăticit cu totul. Naiba
ştie cum de-au ieşit afară, dar râmă peste tot. Nu-i mai
putem băga înapoi în ţarcuri. Şi-am îndrăznit, iaca, să vin să
chem ajutoare, chiar dacă, văd, sunteţi îmbrăcaţi şi chitiţi
pentru petrecere. Rogu-vă să vină cineva să mă ajute că-i
prăpăd pe-afară!
– Venim noi, n-ai grijă, numai că nu înţeleg, cum adică
au ieşit din ţarcuri?
– Eu mă gândesc să nu fi umblat vreo unul cherchelit
să-i gâdile şi-o uitat uşile deschise. Pe de altă parte...
– Ce, pe de altă parte?
– Corciturile dau cu râtul şi rup îngrăditurile. Ţi se
bagă şi la ciubotă...
– Aşa vă trebuie, dacă nu vă puteţi stăpâni şi-i
îmboldiţi din nimica toată cu furca. Gata, la treabă! Du-te şi-l
ia pe Octavian de lângă păpuşa de noră-mea. Da, şi spune-i
şi lui Bârcă să vină la mine. Să vină şi contabilul, lua-l-ar
213