Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

Daʼ să urcăm şi cu ciobanul din „Mioriţa”! Să se ştie cine-am
fost şi suntem! (Tăcere.) Să ridicăm, aşadar, un pahar
pentru talentul ce urmează a se revărsa dinspre inima şi
sufletul maestrului Floresco spre inimile şi sufletele a
milioane şi milioane de spectatori!
– Spor la muncă, tovarăşi! exclamă moderatorul
rumen, sufocat şi de strânsoarea cravatei.
Totuşi, nu se găseşte nimeni să aplaude. Floresco se
închină în toate părţile până îl opreşte actriţa cu degetul ei,
deja celebru, punându-i-l pe gură şi dându-i un pupic peste
unghia degetului şi concomitent peste gură. Floresco se
preface mirat de gestul ei, ca în clipa următoare să se înfigă
cu tot trupul în ea şi să o sărute nepermis de mult, direct pe
gură. Acum da, acum aplaudă toată lumea. Aplaudă şi
preşedintele Vrabie. Ce-i drept, foarte scurt, observând că
cei trei oaspeţi îşi odihnesc palmele pe marginea mesei.
În stânga Dorei, răguşitul, care se dovedeşte a fi un
veteran cu medalii în piept, îşi scoate batista şi îşi şterge
saliva din colţul gurii, iritat la culme. Gârbov şi cu profilul
coroiat, îi închide Dorei unghiul din care ar putea să-şi vadă
tatăl. Ştie însă că e de-aceeaşi parte a mesei, peste câteva
scaune, faţă în faţă cu cei trei bărbaţi care acum arată parcă
şi mai străini decât la sosire. Nu dau semne că ar avea de
gând să scoată o vorbă. Adevărat, nici nu se grăbeşte nimeni
să-i prezinte. Dar iată că de după paravanul din foi roze de
plastic apar patru femei cu câte un purceluş rumen pe
platou.
Moderatorul observă în ultimul moment platourile
plutind aromitoare şi, simţindu-se obligat să reacţioneze,
sare în picioare cu o glumă ce-i iese nici el nu ştie din gură:
– Aliniere la drapel, tovarăşi! Ia priviţi ce purceluşi
rumeni, veseli şi gustoşi se îndreaptă spre masa noastră?
Aliniere la...
Şi brusc îşi dă seama că îi fuge parchetul de sub
210