Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

poţi vedea toate păşunile ca din Cosmos. La urma urmelor,
n-ar fi o crimă să strâmtorezi anumite teritorii pe hartă,
numai pe hartă, şi să micşorezi mările şi oceanele. Atunci şi
uscatul ar răsufla mai uşurat.
– Ca de-o pildă!
– De-o pildă: din contul Mării Negre, dacă ar fi să o
reducem la un punctişor albastru sub coastele Turciei,
lărgind desenul pământului cu tot ce are mai frumos Odesa,
cu tot teritoriul României, cu Vrancea şi cu turmele ei
rezistente la cutremure, să arate de-a mărunţelul munţii
Carpaţi, ca în Carpaţi chiar că ai ce vedea. Brazi, prăpăstii,
piscuri îngheţate, peşteri, ape-n cascade, păşuni şi oi pe
păşuni... Asta-i frumuseţea pământului, măi vere! Le-am
adus celor de la catedră aceste argumente, i-am scos şi în
curte şi le-am desenat pe asfalt cu cretă albă, cu cretă roză
şi de alte culori, ca să înţeleagă unde-i munte, unde-i mare
şi unde anume pot fi înghesuite apele. Degeaba! Mi-au
reproşat că aş avea, chipurile, idei antiştiinţifice şi m-au
exmatriculat. Bine, le-am întors-o eu, dar am totuşi idei. De
ce mă alungaţi pe mine, care am idei şi-i ţineţi la facultate
pe alţii care habar nu au ce înseamnă să ai o idee?! Oricum,
m-au exmatriculat. Da’ ştii tu ce înseamnă să te
exmatriculeze? Asta înseamnă să te dea afară ca pe-un bou!
În douăzeci şi patru de ore am fost dincoace de Nistru. Şi
am trecut Nistrul cu trenul, că nu m-au lăsat să-l trec pe jos
peste pod. Cică dacă nu-mi tund pleata Bitlz, nu mai văd
Basarabia. Le-am zis-o atunci şi eu lor: păstraţi-vă voi chica
voastră soldăţească pe creierul vostru militarizat, că eu, cu
pleata mea a la Blitz pe-un creier plin de idei, am să mă
descurc de minune. Şi m-am întors pe jos la gară pe linia
ferată – cum de nu m-a pocnit vreo locomotivă? – am urcat
în tren spre Chişinău iar când treceam podul peste Nistru i-
am salutat pe aceiaşi soldăţoi de la fereastra vagonului cu
un gest care venea direct dintre picioarele mele. Păcat că nu
260