Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

întoarce în sat şchiopătând. Între timp a reuşit să-şi
schimbe pantofii lui strâmţi, însă nou-nouţi, pe alţii mai
păcătoşi, dar în care degetele huzuresc de plăcere. Ce-i
drept, i-a schimbat hoţeşte în gară la Călăraşi unde
dormea pe un scaun un pletos cu capul pe genunchi şi cu
vechiturile astea descălţate sub scaun. Sava i le-a şterpelit
cu inima împăcată, ştiind că în locul lor îi lasă nişte
pantofii nou-nouţi. Ce s-o mai fi bucurat amărâtul acela
când a găsit o frumuseţe de pantofi în locul vechiturilor
lui.
– Să-i poarte sănătos! zice el cu voce tare şi adaogă:
Şi eu pe-ai lui!
Acum Sava se simte cu adevărat liber sub soare.
Mult mai liber decât cum îşi închipuise că se va simţi la
Odesa. Acum nu-i mai atârnă de umăr gentoiul lăbărţat,
nu-l sufocă nici scurta foşnitoare procurată la un preţ de
nimic. Vorba e că după ce a cutreierat aseară oraşul până
târziu chinuit de gânduri şi remuşcări, a adormit ca
secerat pe o bancă sub acoperişul din spatele gării, iar
când l-au trezit măturătorii pe la patru şi ceva nu mai
avea decât noapte în cap. Îi dispăruseră din minte şi
ultimele numere din cifrul casetei de la „Bagaje”, casetă în
care îşi lăsase la păstrare geanta şi scurta foşnitoare şi
multe alte mărunţişuri. În acest sens, în capul lui încă nu
s-a luminat de ziuă.
Mai vede discul lacătului automat, vede cifre şi
litere, nu vede însă şi combinaţia pe care o alcătuise. Îşi
aminteşte doar că era o înşiruire de cifre, plus o literă,
legate direct de biografia lui: S – de la Sava; 62 – anul
naşterii; 9 – nouă iulie a verii trecute, zi în care, vorba
mamei, dracul şi-a pus coada pe casa lor. Urmau încă trei
cifre, dar s-au dus cu noaptea. A improvizat mai multe
combinaţii, a sucit şi răsucit discul lacătului, fără nici un
rezultat însă.
246