Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

Pe scurt, vine la fermă un mare mahăr.
Se aşază fiecare pe câte un scăunel de-o parte și de
alta a măsuţei rotunde cu trei picioare. Iau direct din tigaie,
cu degetele, apucând carnea odată cu boţul de mămăligă şi
savurând, se pare, mai mult mămăliga decât carnea
unsuroasă. Şi calculează fiecare în gând, probabil, să le
rămână şi pentru nadă la pescuit. Să le rămână mămăligă,
fireşte, nu carne.
Sava bagă o bucată de ficat în sare crezând că sarea
are să-i ridice pofta de mâncare la ora asta. Jos zace afişul
mototolit, dar şi o bucată de ziar pătat de sânge. Băiatul îşi
concentrează privirea pe literele unui titlu şi simte cum
bucăţica de ficat i se întăreşte în gură. Titlul, aşa boţit cum e,
zice că cineva „s-a alimentat cu carne de om!”
Adevărat, s-a întâmplat într-o ţară africană, iar cel
care a consumat carnea respectivă era chiar preşedintele
ţării. Textul mai precizează că în faţa instanţei de judecată,
răsturnat deja de la putere fostul preşedinte de ţară a
recunoscut că a ucis cu mâna lui zeci de persoane pe care
tot el le-a şi „tranşat”, le-a tocat şi le-a împănat cu mirodenii,
băgându-le la cuptor. Cel puţin aşa scrie gazeta... Ce gazetă-i
asta? Sava o îndreaptă jos cu talpa sandalei. A, „Moldova
Socialistă”! O, înseamnă că... Înseamnă că ce?
Bâjbâie marginea mesei. Se apleacă, scoate cu degetul
bucăţica de ficat din gură, înlocuind-o grabnic cu mămăligă.
– Calmează-te, băiete, zice Aurel a lehamite.
Întâmplarea-i mai veche, a fost transmisă şi la televiziunea
centrală.
– Chiar a luat şi-a mâncat?
– Mâncat-mâncat, fără probleme! Îi plăceau la nebunie
compatrioţii! Mai ales cei din opoziţie.
– Gata, nu mai pot! icneşte Sava şi sare propulsat de
zvârcolirea unui amestec apos în stomac.
Aleargă cu mâinile la gură spre brusturii înrouraţi de
177