Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

doar nu există vreo dovadă că mătuşa a trişat, deşi se
aplecase cu fundul la el, acoperind o vreme moneda când o
ridică de jos.
Prin urmare, bătrânul Pan Mysliwski porneşte în
misiune amărât că nu are un spate cât de cât asigurat.
Ajungând la uşa casei cu pricina, bate scurt, milităreşte, cum
se şi recomandă să baţi în uşa codrenilor după colectivizare
ca să fie mai cu efect. Şi numaidecât i se deschide.
Îl asigură pe Zorilă că ştie să-şi ţină limba după dinţi,
iar acesta, bucuros că nu-i miliţia, ci polonezul care numără
vara vişinele în copaci pe după casă ca să afle câte i-au furat
puradeii, îl lasă să-i treacă pragul.
– Săru-mâna, boierule! Mmm, Pan-Boier! Sau nici nu
ştiu cum se spune de când cu tovarăşii... Treci să vezi cum o
duce norodul ţigănesc! Hai, mută mătăluţă piciorul
dincoace şi fă-ţi loc pe ici, pe sub pădurea asta de coarne, că
de-amu ce să mai tot ascundem? A venit prăpădul pe capul
nostru, bată-ne-ar să ne bată!
Şi atât de încercatul în atâtea operaţiuni ilegaliste Pan
Mysliwski nu-şi poate ascunde o anumită şovăială care îl
împiedică să înainteze. Până la urmă îşi soarbe burta
milităreşte şi trece peste prag cu o ţinută de El Comandante,
păşind în continuare pe sub o reţea de coarne de cerb
aplecate de pe pereţii unui coridor în lungul căruia, dacă ar
insista să meargă până la capăt, ar da de bucătărie, apoi de
sufragerie; ştie însă că uneori e o prostie să mergi doar în
linie dreaptă, aşa că o cârneşte la stânga şi intră în salon.
Aici domneşte e atmosferă de şatră, chiar aşa, o
atmosferă care îi aminteşte de timpurile când îl cărau
părinţii cu ei prin Boemia, prin satele şi oraşele atinse pe
atunci de zorii socialismului.
Puradeii, care pe jos şi care pitiţi prin aşternuturi,
arată speriaţi ca după un bombardament. Nici nu încercă
să-l înconjoare şi să-l buzunărească. Îşi ridică şi ţiganca faţa
45