Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

preocupată de atenţia care i se acordă din toate părţile.
Între timp Floresco dispare pe undeva şi revine foarte
agitat, cerând cu insistenţă să se facă linişte, încrucişându-şi
braţele deasupra capetelor tuturor de parcă ar tunde un
gazon verde.
– Au sosit, zice el grav. Gata, urcă scările! Vă rog,
linişte!
Mătuşa Lenuţa vine fuguţa cu tacâmuri curate, le
aşază în faţa câtorva scaune goale, reuşind să se facă
nevăzută chiar în clipa în care apar în prag trei inşi în
cămăşi albe, tunşi cumva primitiv, cu părul retezat pe linia
sprâncenelor. Şi-s numai ochi – ochi ageri, neliniştiţi. Unul
din ei, care e şi cel mai scund, deşi nici ceilalţi nu sunt deloc
înalţi, e nebărbierit sau pur şi simplu aşa-i barba ce o poartă
şi pare să fie superiorul celor doi.
Odată cu preşedintele Vrabie se ridică în picioare toţi
mesenii. Se ridică şi Dora, care dă să aplaude, că doar ea şi
tatăl au fost întâmpinaţi cu aplauze. Acum se aude doar
câte-un bună seara şoptit şi murmur însoţit de închinăciuni.
Dar iată că la capătul mesei răsună un clinchet
autoritar. Contabilul-şef bate cu cuţitul într-un pahar gol.
– Vă rog, linişte! Linişte! cere el roşu la faţă în pălălaia
căminului, apoi înghite noduri, dându-şi seama că oricum e
linişte deplină. Eu, în calitatea mea de moderator (care va
să zică, el, nu Floresco, moderează când e vorba de oaspeţi
importanţi!), propun să trecem direct la eveniment, adică
să-i oferim cuvântul eroinei viitoarelor filmări, mult
îndrăgitei noastre actriţe, chipul căreia l-a prins şi maicămea
în pioneze pe horn. Da-da, şi spun asta ca să se ştie cât
de populară este Vica Vladi în rândul maselor largi de la
sate.
– Auzi-l! Mamă-sa face parte din “masele largi de la
sate”, bombăneşte cineva răguşit în stânga Dorei, iar
oaspeţii abia sosiţi îl scrutează de vizavi şi, ciudat, dau din
208