Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

cu direcţia lui.
Iar după ce ajung pe malul iazului, Paraşutistul, întradevăr,
o ia înainte de unul singur iar Sava intră în apă până
la glezne, apoi până la genunchi, îşi dă cu apă pe faţă, se
scufundă îmbrăcat de-i rămâne doar capul pe oglinda apei
spulberată de roiuri de fluturi. Paraşutistul îl aude cum
plânge, însă nu mai poate da înapoi, grăbeşte paşii. Pe
costişa din dreapta un bărbat aleargă cu arma la ochi şi
trage două focuri într-un mistreţ. Mă rog, un mistreţcorcitură,
care fuge prea nebuneşte ca să fie un porc
normal.
Ciudată zi. Totul pare întors cu susul în jos. Picioarele
îl duc direct spre fermă, intră pe teritoriul fermei prin
zbânţuiala fluturilor, ocolind câteva băltoace roşiatice, o
băltoacă arătând chiar sângerie. Şi se aude de undeva o
tânguire de bocet, fără cuvinte, numai plâns şi plâns. Aude
şi un scârţâit metalic, tăios, iar de după peretele unui
pavilion apare moş Chiruţă împingând o roabă. Nici nu-l
mai întreabă de ce-i roşie apa prin băltoace, cum nu-l
întreabă nici de ce nu unge dracului osia roţii să nu mai
scârţâie, să nu-i sfredelească timpanele, ci se uită mai atent
la încărcătura cărată cu roaba.
Vede o grămadă de blană negricioasă, însângerată,
sfâşiată şi amestecată cu oase şi carne, grămadă în care
desluşeşte urechile şi capul holbat al lui Mauru. Moşul trece
pe-alături prefăcându-se că n-ar înţelege de ce s-a oprit
lunganul în loc şi că n-ar trebui să-i dea nicio explicaţie, fie
şi neîntrebat, ca să afle şi el ce s-a întâmplat astă noapte la
fermă de a ajuns însuşi Mauru într-un asemenea hal.
Abia după ce se îndepărtează destul de mult, moş
Chiruţă întoarce capul şi zice:
– Porcii, băiete! Porcii! L-au rupt în învălmăşeala deastă
noapte. Hai, du-te, intră şi tu-n pavilion şi-i vedea de-i
putea să nu plângi. Mare nenorocire!
226