Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

prin gârlici direct în troienele de-afară.
Aici continuă să ningă. Fulgii le dau în ochi. O zăresc
pe mătuşa Lenuţa cum gesticulează ca o apucată în
fereastra luminată, dându-le de înţeles că nu-i de şagă, că se
întâmplă ceva în ograda lor.
Totodată şi calul la poartă scoate nişte fornăituri care
te fac să te uiţi în toate părţile. Pădurarul caută să
liniştească calul în loc să se liniştească pe sine:
– Rrrrrăbdare, Valet! Rrrrrăbdare! Să vedem dacă-i
lup sau nu-i lup. Şi ce fel de lup îi, dacă-i lup. Şi pe urmă
zzzburrrrăm cu sania-săniuţa înspre pădure, la
căldurrrrică…
– Ba nu te-oi mai lăsa eu să te duci prin Siberia asta,
cumetre! Rămâi la mine! Am şi eu sobă-n casă! Şi-apoi nu
ni-i mai lăsa singuri, că mă spariu şi eu când văd că se
sperie baba.
– A, nu! Că nu-l las eu pe Valet singur în drum... Nu-l
auzi? Vrea la pădure! Valea-n sus, pe-aici m-am dus! Da’ tu
mai bine te-ai interesa ce are-n vedere nevastă-ta, că tare se
mai zbuciumă-n fereastră... Eu mi-am cam făcut datoria! Şiacuma
cu mult curaj - înainte…
Dar în clipa asta sare clanţa de la ocolul vacii şi uşa se
deschide vraişte izbindu-se de perete. Şi se năpusteşte afară
un omulean parcă şi mai beat decât ei, face anevoie câţiva
paşi prin zăpada ce-i vine până peste genunchi. Din gâtlej îi
iese un horcăit bolborosit. Încearcă din răsputeri să-şi
sugrume cu ambele mâini bărbia. Or, acum se vede clar că
bărbia îi sângerează şi are cămaşa la piept pătată de sânge.
De fapt, după felul cum e îmbrăcat, ca la mijlocul verii,
ai zice că se zgribuleşte mai mulat din pricina frigului. După
câţiva paşi se prăbuşeşte, fiind înghiţit o clipă de troiene.
Ridică mâna şi un glas cunoscut îi cere ajutor:
– Dă-mi mâna, Costică! Ajută-mă, Chiruţă! Ajutaţi-mă!
Chiruţă scutură din cap, încearcă să înţeleagă cu toată
325