Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

deschide uşa şi se îndreaptă spre biroul specialistului
principal, Octavian Vrabie.
Are însă surpriza să nu găsească pe nimeni în birou,
deşi uşa e întredeschisă. Şi ca să nu-şi piardă dramul de
curaj care încă o mai ţine „în formă”, se aventurează să o
facă pe şeful. Se instalează în fotoliul din spatele biroului,
ridică receptorul, deschide un sertar... Nimic interesant. Se
apropie de sticla dulapului de lângă peretele lateral. După
sticlă sunt o mulţime de statuete, cupe argintii şi aurii,
fanioane şi medalii, plus un borcan de trei litri cu dulceaţă
de trandafir.
Îi scoate capacul de plastic şi trage în piept aromă
îmbătătoare. Stârneşte şi mai multă aromă când înclină
borcanul şi ia cu două degete petale zaharisite, punându-le
direct în adâncitura capacului. Aşează borcanul la loc în
vecinătatea unei statuete ce reprezintă o scroafă asaltată
de purceluşi. E un trofeu, nici vorbă, la baza suportului
fiind scris: „Scroafa Anului 1978”.
Iese pe coridor mestecând petale zaharisite. Se
opreşte. Ascultă liniştea clădirii. Se ciocnesc undeva două
bile pe o masă de biliard. Cam pe la capătul coridorului.
Ajungând acolo îşi dă seama că bilele se ciocnesc undeva
sus. Urcă la nivelul doi. Urcă cu paşi de pisică până pe
palierul îngust de la etaj şi se opreşte în dreptul ferestrei
deschise ce dă direct în frunzişul pădurii. Ar putea să
atingă frunzele cu mâna. Aşteptă să audă din nou ciocănitul
bilelor. Aude însă mai mult decât atât - o voce de bărbat:
– Bag trei dintr-o-’mpunsătură.
Urmează ciocnituri răsunătoare între bile, urmate
însă de o dezamăgire şi mai răsunătoare, exprimată în
versuri de glasul lui Octavian:
– N-ai succes la-mpunsătură, c-ai împuns cu-n vârf
de… rimă moale, maestre!
Deasupra ei tavanul are o deschizătură
78