Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

Se concentrează asemeni unui chirurg, descâlceşte
literă cu literă din textul mototolit, având grijă totodată să-l
ţină la distanţă pe Tătuca Lazăr şi pe mătuşa Lenuţa. Vorba
e că tătuca şede pe prispă scufundat într-o tăcere vinovată,
bălăbănindu-şi copilăreşte picioarele şi îmbrăţişând cu o
mână un coş cu toarta deasupra plin cu ciuperci albe,
rotunde, în timp ce mătuşa stă sprijinită de loitra căruţei cu
ochii în pământ paralel cu cele două hloabe între care
uneori, rar de tot, trage calul.
– Vi se pare normal? Vi se pare frumos aşa? se revoltă
Veterinarul. Mie nu mi se pare. Nu-i omeneşte să-mi frec eu
coatele de masa asta. Toate ca toate, dar portretul, portretul
de unde să-l mai iau? Ce să le arăt alegătorilor? O faţă
boţită-n hârtie cu grăsime de porc? Ce închipuire au să-şi
facă oamenii simpli despre candidatul numărul unu?
– Normală închipuire! îl încurajează mătuşa Lenuţa.
Aşă boţit arătă mai de-al nostru!
– Cum să nu, mai dă-i şi matale cu aprecierile!
Mătuşa trece la „Mă rog de mă iartă”, zice că nu-şi
dădea seama ce face, se grăbea să aducă bucăţica de carne
la canton, după cum o rugase Bârcă, maieră şi alte cele din
porcul tăiat pentru petrecerea de deseară şi uite în ce belea
am intrat..
– Şi chiar n-ai găsit matale altă hârtie de învelit? În
frunză de brustur, la urma urmelor, dacă tot prin brusturi ai
apucat-o venind încoace.
– Of, păcatele mele, am văzut şi eu pe-un scaun hârtia
asta şi…
– Hârtie! se înfurie Octavian. Ai matale închipuire ce
fel de hârtie-i asta, mătuşă?
– Păi, de care să fie? Hârtie de-ncleiat pe garduri!
– Asta-i foaie propagandistică, mătuşă! Ştii ce
propagă? Pe cine propagă? Mâine-poimâine vin alegerile,
pentru cine bagi matale votul în urnă? Habar n-ai! Uite,
182