Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

Porcului! Eşti mulţumit?
Şi Dora o ia la fugă printre tufari spre marginea
pădurii de la capătul ponorului îndepărtându-se pe
greabănul unui valul de pământ. Încă descumpănit de-un
răspunsul atât de clar, Paraşutistul o urmăreşte absent, ca
pe o pasăre călătoare, şi abia într-un târziu porneşte fără
nicio grabă în aceeaşi direcţie.
În pădure o aude tuşind forţat, dându-i de veste unde
se află.
O găseşte scobind cu unghia în scoarţa unui stejar
viguros în jurul căruia pământul e acoperit de o postată
imensă de leurdă aflată în plin proces de ofilire. Mirosul
usturoiat face ca pădurea să aducă a bucătărie ucraineană.
Se opreşte la spatele ei gata să-şi ceară scuze, dar se
pomeneşte numărându-i nasturii mărunţi ce-i unesc între
omoplaţi tăietura rochiei negre.
– Tu nu ştii nimic despre mine, zice. Nici nu mă întrebi
dacă am familie, soţie, copii...
– Bine, te întreb: eşti însurat, Aurică? Ai familie, copii?
– Nu, n-am nimic. Nu sunt însurat.
– Şi-atunci de ce mă pui să te întreb?
– Despre asta nu se vorbeşte neîntrebat. Să nu iasă că
mă laud.
– Te lauzi, Aurică! Totuna te lauzi, zice ea şi se
întoarce cu faţa la el, încercând, cu aceeaşi unghie, să-i
destrame pânza cămăşii în dreptul inimii. După cum arăţi,
eşti de-acu destul de mărişor, om matur, şi-i de-a mirării că
nu eşti însurat. Celor ca tine li se spune flăcăi tomnatici.
– Și se mai spune că ceva-ceva nu-i în regulă dacă
ajungi să fii tomatic.
– În ce sens să nu fie în regulă? întreabă ea aplecânduşi
fruntea ruşinată.
– Cică apar complicaţii când, știi tu... chestii de pat.
– A, aici nici medicina nu te poate ajuta.
190