Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

frate, parcă nici n-ar fi ea poporul şi nu ea ar hotărî soarta
ţării!
– Anume pentru că ea-i poporul, de-aceea nu pricepe
nimic! își dă cu părerea tătuca Lazăr.
Şi Octavian se enervează într-un asemenea hal, încât
înşfacă orbeşte afişul şi-l face ferfeniţă, aruncând bucăţele
de hârtie în sus şi printându-le aiurea prin aer.
Apoi ia foaia de caiet şi, încercând să se calmeze, o
face sul. Îi iese un ochean. Îl şi duce la ochi. Se uită prin
ochean la reprezentanta poporului, şi-i spune rar şi clar că
deseară nu are ce căuta la „masa festivă”, unde va fi prezent
şi candidatul numărul unu:
– Să-mi stai frumuşel la bucătărie şi să nu te văd că-ţi
scoţi nasul de-acolo. Că te ştiu eu, mai scapi vreo cimilitură
de-a matale şi pe urmă cine răspunde? Tot eu.
– Să n-ai nici o grijă, că eu nu pricep pe ruseşte, cum
nu cred să priceapă nici el limba noastră, aşa că...
– Lasă-lasă, un Paşol na turbinca! te pricepi matale să
spui ca să jigneşti omul!
– Ia nu vă mai certaţi, bre, atâta! intervine din nou
tătuca Lazăr, la care Veterinarul explodează strivind
ocheanul, căci se simte ofensat de felul cum pune moşul
problema. Ar reieşi că el, Octavian Vrabie, specialistul
principal la Complexului animalier „Bahuseni”, a ajuns să se
contreze într-o chestiune politică cu asta a lui Chiruţă. Însă
nu apucă să-şi verse mânia că moşul îl ia şi mai pe răsucite,
zicându-i că decât să-şi facă inimă rea, mai bine ar lua scara
şi s-ar urca pe acoperişul bucătăriei de vară ca să-i culeagă
de-acolo pălăria. Cum a ajuns pălăria pe acoperiş? A zvârlito
chiar el cu mâna lui să se usuce acolo la soare, fin’că era
udă, fin’că astă noapte a scăpat-o într-un lighean cu apă. Şi
încă bine că are mai multe pălării şi-acuma nu-i arde
soarele creştetul.
Sigur că da, el a zvârlit-o – şi cât îi să zvârli o pălărie
183