Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

Ei, şi aici e aici! Înainte de-a atinge pământul, la nici
jumătate de metru, Bărboi se desprinde de vârful aplecat
lăsându-l doar pe Sava încleştat de acelaşi vârf mlădios,
care îl şi trage nebuneşte înapoi în sus, copacul revenind în
poziţia lui verticală, iar Sava zburând ca din praştie pe
deasupra pădurii cu ochii larg deschişi, urlând ca apucatul,
moment în care a şi văzut satul pe deasupra pădurii,
undeva departe răsturnat cu acoperişurile în cer.
Iar după ce a trecut ca o ghiulea prin rămurişul
pădurii şi s-a izbit de pământul moale, totuşi, de sub copaci,
probabil şi-a pierdut cunoştinţa căci mai târziu şi-a dat
seama că nu a resimţit decât un parfum foarte puternic.
Parfum de toporaşi. Se prăbuşise într-o postată de toporaşi.
În orice caz, când şi-a revenit vedea de jur împrejur la
nivelul ochilor doar toporaşi albaştri şi albi, şi galbeni, şi
negri, şi violeţi, trăgând în piept parfum de toporaşi ca
atunci când tragi şi apă printre valuri ca să scapi de la înec.
Iar o elevă insista să-i dea cu şi mai mult parfum pe la
nas, din lipsă de oţet probabil. Era însă parfumul trupului ei,
căci, urmând cu stricteţe indicaţiile de la lecţiile de Apărare
Civilă pentru caz de prim ajutor, ea îi făcea respiraţie gură-n
gură... Şi încet-încet Ciupitul şi-a revenit pomenindu-se
între fetiţe foarte mirate de curajul celei care îl săruta
apăsat pe Sava ţinându-l culcat pe spate, băieţii
prăpădindu-se de râs de isprava ce le ieşise cu aruncatul
Ciupitului peste pădure.
Da, acum şi-o aminteşte foarte bine. O chema Anuţa şi
a murit în acelaşi an, toamna, după ce au dus-o la Călăraşi
să-i scoată polipii, iar operaţia, după cum s-a exprimat la
înmormântare un cadru medical, „ din păcate, n-a prea
reuşit” şi Anuţa a dispărut cu parfumul ei cu tot .
Deodată Sava tresare, amintindu-şi de chipul ei şi de
chipul celei ce a dispărut în iarba înaltă a poienii cu
sandalele lui în braţe. Nălucitoare asemănare. Şi el nu are
219