Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

vechi, că dacii s-ar putea să-şi tragă sămânţa încă hăt din
primii oameni de pe pământ, că doar anume Carpaţii sunt
Piramida de căpătâi a Planetei Pământ din care ne tragem
direct de la Facerea lumii...
Dora nu înţelege chiar tot ce spune el, însă dă
înţelegătoare din cap şi tot gustă din dulceaţă de pe vârful
unui cuţitaş.
Uită că ar trebui să insiste să-şi tragă şi Octavian
cămaşa pe el. Îi serveşte cu petale zaharisite de pe vârful
aceluiaşi cuţitaş ba pe unul, ba pe altul, iar când dulceaţa
scade la mai puţin de jumătate de cupă, cel cu „o” la urmă,
toarnă coniac peste dulceaţă şi o ia în mână plină ochi,
exclamând cu braţele desfăcute spre pădure:
– Orice mişcare a mâinilor mele înseamnă o
înfloritură în aer. Tot aşa modelează şi Dumnezeu lumea!
Uite, mâinile mele fac să foşnească pădurea până sus pe
crestele de lângă nori. Pe asemenea gesturi se ţine lumea,
Preafrumoasă Zeiţă! Şi hai ş-om be! Să bem pentru
splendorile din jur. Magnifice locuri! Mi se rupe inima când
vă văd cum se trec şi eu încă nu le pot înveşnici într-un film
de lung metraj. Noroc şi inspiraţie, dragii mei! Noroc şi
multă peliculă color! Zeci şi sute de mii de kilometri de
peliculă color!
Nu face însă decât doar să atingă băutura cu buzele,
apropiindu-se şi mai mult de balustradă, de foşnetul şi
răcoarea pădurii, unde monologul lui continuă aşa:
– Şi-atunci a venit mistreţul, s-a repezit cu colţii lui
oţeliţi de-a sfâşiat coaja stejarului. Din locul sfâşiat s-a ivit
pe lume pruncul. S-a născut Adonis. Şi apele Nilului au
început a se retrage… (Aici mâna lui Floresco se lungeşte şi
începe să vâslească peste pădure.) În urma apelor chiftea
pământul de noroi şi egiptenii ieşeau la semănat, aruncau
cât aruncau seminţe, apoi mânau turmele de porci să calce
seminţele în copite, să le îngroape în pământul mustos şi să
82