Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

Trei
7.
O după-amiază liniştită de august se transformă brusc
într-o după-amiază furtunoasă. Pe la chindii, în loc să
pogoare liniştea amurgului, izbucnesc din toate părţile
rafale de vânt frământând copacii şi pătulind prin grădini
tufele de cartofi. De peste dealuri apar nori cu paloare de
gheaţă, fulgere scurte le sfârtecă burţile.
Dar bine că cel puţin se trage! Printre tunete şi
trăsnete se aud bubuituri înfundate – semn că rachetele
antigrindină îşi fac datoria.
Două încărcături explodează în norul masiv de
deasupra Bahusenilor, ceea ce face ca bahusenenii să stea
cu ochii pe sus. Toţi rămân în aşteptare. Din clipă în clipă
vor apărea dintre nori două puncte portocalii, două
paraşute, aducând la sol tuburile rachetelor ce au dus
încărcătura la înălţimea cuvenită, unde au şi explodat
ionizând atmosfera şi transformând cristalele de gheaţă în
apă. Bubuiturile surde anunţă că vor cădea daruri din cer. Şi
toată lumea e în poziţie „Start”. Încotro vor fi duse de vânt
punctele portocalii, într-acolo vor alerga şi ei.
Cel care ajunge primul la locul aterizării, adună în
braţe un morman de pânză sintetică de-un portocaliuaprins,
de mare nevoinţă pentru nevastă, soacră sau fete şi
fetițe să-şi primenească garderoba în plină vară. Dar se
alege şi cel care vine al doilea cu ceva. Lui îi revine tubul
rachetei, bun pentru hogeag sau pentru ţeavă de scurgere
pe sub poartă.
89