Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

de fapt băgându-l într-o dubă întunecoasă în care zadarnic
pipăie ungherele să găsească măcar un singur cristal de
zahăr sau vreun cristal de lumină.
Abia de la apariţia celui de-al treilea stăpân, Mătuşa
Inga şi Pan-ul ei reuşesc să dezlege cât de gât misterul
neplăcerilor ce se iscă în casa din spatele casei lor. Pac! şi li
s-e luminează înaintea ochilor. Ei, dar dezlegatul misterelor
trebuie să rămână sub zeci de peceţi, altfel ce rost ar mai
avea existenţa pe pământ a unor oameni ca mătuşa Inga şi
Pan Misliwski? Cu ce s-ar ocupa ei dacă toate misterele ar fi
date dintr-o dată pe faţă?
Clar, dânşii întorc foaia şi trec de la al doilea
proprietar direct la al patrulea, despre al treilea
desecretizând doar amănuntul că le-au furat – au găsit şi de
la cine să fure! – două căldări de vişine, le-au furat,
prostovanii, pe-o vreme ploioasă fără să le treacă prin cap
că pe ploaie rămân urme, iar urmele duc de la locul faptei
direct la făptaş şi – poftim sectoristul, poftim puşcăria.
Legea-i lege, om bun, şi nu-i frumos să te caţeri pe ploaie în
vişinii vecinului.
Ce s-a întâmplat cu cel de-al patrulea stăpân? Al
patrulea a fost nevoit să părăsească casa când n-a mai putut
lua drept lucru curat ceea ce se întâmpla în camera din
fund. Mai precis, în ungherul din dreapta ferestrei se ivise
din varul peretelui un fel de ghindă lucioasă, care se tot
lungea de la o zi la alta, apoi începu să se ramifice, ca după
nicio săptămână să găsească acolo un corn de cerb crescut
din perete. Oameni tăcuţi de felul lor, vulnerabili la cele mai
neînsemnate bârfe, stăpânii au preferat să nu sufle o vorbă
despre apariţia cornului în odaia din fund. Numai că după o
vreme descoperă că şi în ungherul din stânga ferestrei
crescuse un corn de cerb. Era ca şi cum celuilalt îi creştea
perechea. Stăpânul s-a enervat, a luat un ciocan şi s-a
apucat să le dezbată, însă păreau să fie ţinute în perete de o
41