Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

depună nici cel mai mic efort pentru a se mişca. Odată
ajunşi în casă Mysliwki nu mai mişcă deloc iar puradei par
să fie de câteva ori mai mulţi prin toate odăile.
Înconjurat de zbânţuiala lor, el îşi revine la un
moment dat şi cere să i se aducă stiloul şi caietul cu notiţe.
Mătuşa Inga se înviorează crezând că soţul ei vrea să-i
aştearnă pe hârtie tot ce nu-i poate explica prin viu grai
astfel încât cele aşternute pe hârtie să le poată duce ea acolo
unde vor fi foarte bine primite.
Şi el se concentrează cât poate de mult scriind cu
multă acurateţe, dacă judecăm după mişcările stiloului, dar
până la urmă se dovedeşte că literele caligrafiate de el sunt
de necitit, nişte bizarerii frumos încondeiate, cel puţin
pentru priceperea mătuşei Inga.
Singurul loc unde scrisul brusc devine limpede e sub
măzgăleala ce continuă pe spatele foii.
„Sfârşit! „ scrie pe spate, cu semnul exclamării. Iar mai
jos: “7 spre 8 aprilie 1972.”
Însă de murit Pan Mysliwski moare în noaptea de 8
spre 9, când alunecările contenesc nemaiavând ce duce la
vale iar pâcla se risipeşte peste ruinele dezastrului fiindcă
nu mai are ce ascunde.
51